In urma cu mai bine de un secol, Titu Maiorescu bulversa societatea romaneasca cu o expresie: forme fara fond. Cu totii am auzit despre ea. Si acum imi amintesc ora in care profesorul meu din scoala ne-a vorbit despre formele fara fond maioresciene.
Senzatia actualitatii lor am avut-o, cred, fiecare dintre noi. Perioada pe care am traversat-o si cea pe care o traversam acum se aseamana insa intr-o mare masura cu sfarsitul de veac XIX. Semnalul de alarma tras de Maiorescu se aude si astazi. Imprumutam fara rost, copiem fara sa intelegem, imitam in mod jenant. Executam fara sa gandim. Si o sa ne trezim intr-o zi ca am pierdut tot ce mai aveam, fiinta noastra. Ca si in epoca lui Maiorescu, romanii construiesc acum capitalismul. Cu ochii spre Vest, imprumutand "formele" lor de succes. Dar fondul nostru? Peste ce sa punem "formele" occidentale? Care sunt valorile noastre? M-am gandit mult la asta. Si mi-am zis ca bunul cel mai de pret al fiintei noastre este... bunul-simt. Sa nu-l pierdem. Pentru ca, din pacate, e unul dintre putinele lucruri care ne-au mai ramas intr-o lume si intr-o perioada in care am uitat sa mai fim noi. Maiorescu era optimist, in aceeasi masura in care era un vizionar. Iata ce zicea el: "Pe de alta parte, prin inlesnirea comunicarilor, vine acum insasi cultura occidentala la noi, fiindca noi nu am stiut sa mergem inaintea ei. Sub a ei lumina biruitoare, va deveni manifest tot artificiul si toata caricatura civilizatiunii noastre si formele desarte cu care ne-am ingamfat pana acum isi vor razbuna, atragand cu lacomie fondul solid din inima straina".