Cazul Voicu: statul de drepţi şi de şpagă

Evident, lipsesc procurorii, că ei sunt pe partea corectă a cazului, nu-i aşa? De parcă NUP-urile pe care se fălea că le produce generalu' pesedist le scria fata de la debit.

Aşa funcţionează, de la Revoluţie incoa', poreclitul stat de drept, asa s-au făcut şi s-au conservat o sumedenie de mari averi, aşa s-au pronunţat (şi se pronunţă) o mulţime de sentinţe judecătoreşti strâmbe, aşa s-au şantajat (şi se şantajează) oameni, aşa s-au clădit grupuri de influenţă, de interese şi de puterea în mediul politico-economic românesc. Doar că unii ne iau de proşti şi mimează cu talent surprinderea şi naivitatea.

Dupa tam-tam-ul de presă pe tema "reţelei mafiote Voicu", mai exista vreun senator care să aibă curajul să-şi asume responsabilitatea de a susţine în plen inoportunitatea şi injusteţea unei decizii politice privind arestarea omului negru? Am serioase îndoieli. Apropo, dacă există la dosar probe incontestabile privind activitatea mafiotă a grupului care l-ar avea în centrul său pe senatorul pesedist şi acesta chiar e un pericol social, răspunde cineva pentru că, ani de zile, acuzatul de azi a tras sfori în libertate, iar politicul, sistemul de justiţie şi cel al serviciilor secrete au conlucrat de minune la mutilarea unor destine şi parvenirea frauduloasa a găştilor? Da, ştiu, vine reforma statului şi ne scoală din boala...

Cu excepţia lu' Badea, nimeni nu scoate o vorbă ca s-au postat, la momentul oportun, fix in locul unde îşi depunde tradiţional DNA icrele ("cazul Remeş" vă mai spune ceva?), fişiere şi scripturi dintr-un dosar nefinalizat, deci deocamdată secret, pe care pedeliştii se jeleau că-l ţine Geoană sub cheie.

Voicu (pe care, har Domnului, m-a ferit Dumnezeu să-l întâlnesc vreodată) e exemplul tipic al reuşitei postrevoluţionare: alunecos, aproximativ, descurcăreţ, megaloman, ameninţător. Şi are o gândire tipic miliţienească. Numai că obiectul marii manevre, procesul intentat de Căşuneanu statului şi aflat pe rolul instanţei supreme, a fost "soluţionat" fix invers decât s-a negociat/plătit.

Personajele care apar sunt selectate profesional. Geoană-i dăunătorul care trebuie ras de la şefia Senatului. Pe fruntea lui Căşuneanu scrie din istorie Băsescu (autorizaţii de transport, casa-n Băneasa, Mercedes, dosar de spălare a banilor). Alăturarea lui de Vanghelie şi Mazăre (ăl mic, da' nu mai contează), simboluri ale răului în campania electorală, este magistrală din punct de vedere al acţiunii de imagine. Costiniu e soţul guralivei şi protestatarei judecătoare omonime. Oprea şi Ontanu sunt, de dată recentă, de partea corectă a liniei de demarcaţie politică. Deci postura de prezumtive victime ale lui Voicu (viitor posesor de dosare penale, respectiv arestat) e de-a dreptul emoţionantă pentru construcţia viitorului partid politic al independenţilor. Îşi mai aminteşte azi cineva despre povestita stenograma pesedistă din perioada 2001- 2004 în care Oprea-i cerea lui Năstase, la fel de abuziv, acceptul de a-l aresta pe Băsescu? Mai lipsesc ruşii, mogulii, minerii şi Iliescu.