“Colindul” poliţiştilor

Aproape de Palatul Parlamentului, într-o intersecţie zumzăitoare, Poliţia Capitalei  şi-a plantat un panou publicitar. Uriaş şi tâmp. Mesajul e unul al neputinţei. Dar şi aducător de spaime pentru cel care îl citeşte. Pare scris cu pulanul tablagiilor cătăniţi pe la şcolile profesionale de argaţi în uniformă. Agramaţi şi puţintei la minte. “Nu deschide uşa creştine ! C-au venit doi hoţi la tine”, acesta e noul “colind” al “caraliilor” bucureşteni. Vasăzică, noi suntem depăşiţi,  singura  noastră speranţă  stă în vigilenţa voastră ! Păziţi-vă  cum oţi putea, fraţilor, baricadaţi-vă în dosul uşilor  şi nu deschideţi la nimeni ! Doar trăim în ţara ”hoţilor  vestiţi şi a tâlharilor celebri”,  nu ? Şi nu de azi, nu de ieri, ci dintotdeauna. Campania asta tembelă de prevenire  a populaţiei îi dezonorează pe veghetorii liniştii publice. Impactul  este devastator, iar cetăţeanul se poate simţi îndreptăţit să-şi facă  singur  dreptate. Păi, dacă  ditamai instituţia de forţă a  statului nu îi oferă siguranţă, ce-i mai rămâne la îndemână? Rugăciunea, nădejdea că nenorocul nu-l va alege pe el, şi arma, pitită lângă prag. Aici ne-a târât descreierarea capitalistă a deceniilor din urmă. Teamă şi incertitudine. Boli de sistem, fiindcă,  de pildă, prin America nu e săptămână în care vreun dement să nu se joace de-a pistolarul. Oameni nevinovaţi sunt luaţi la ţintă de fel de fel de dezaxaţi, convinşi că nimeni nu va îndrăzni să le  anuleze dreptul la fericire înscris în constituţie. Fericirea  de a-i ucide pe ceilalţi în măceluri colective şi intens mediatizate, bineînţeles. Când statul te deposedează de slujbă şi-ţi majorează taxele pe supravieţuire n-ai decât să-ţi iei viaţa pe cont propriu. “Grijuliu”, acelaşi  stat cinic nu te lasă de izbelişte, îţi pune în mână puşca şi-ţi  aşază degetul pe trăgaci. Iar tu tragi, ce altă soluţie ai ? Politicienii dezbat chestiunea cu prefăcută îngrijorare, însă producţia de arme creşte întruna. Industriaşul de pistoale şi gloanţe îşi calculează altfel profitul, nu în vieţi  omeneşti. Deocamdată, în România ajunge avertizarea  mâzgălită  pe panoul publicitar. Şi şuriul, fratele de cruce al românului, încă din vremea haiduciei. Autorităţile nu-ţi cer nici autorizaţie şi nici  permis ca să-l porţi. Proprietarii de cuţite nu sunt monitorizaţi şi înregistraţi în evidenţe  speciale, circulă liber şi nestingherit. Ori de câte ori  sunt ”agresaţi” cu privirea sau cu vorba, dreptatea şade pe ascuţişul  pumnalului. O zvâcnire din încheietura pumnului şi gata, netrebnicul e  trimis pe lumea cealaltă. Adolescenţii  se înjunghie pe stradă, în cluburi, oriunde  în mahalaua României capitaliste. Sunt slobozi, familia s-a risipit, gonită de sărăcie, şcoala e muribundă, iar statul le e complice. Îi ajută cu droguri, etnobotanice, alcool şi alte felurite momeli. Mâine, poimâine, parlamentarii cu cazier judiciar vor da o lege prin care să fim obligaţi să avem în casă măcar o flintă. Căci, oricum, poliţia  are probleme mai importante, başca reducerea  drastică a organigramei ! Altminteri, ancheta internă e în derulare, contabilii ministrului Stroe tot inventariază violatorii cu grade şi caschetă. Cine să aibă timp şi de spărgătorii pitulaţi în scara  blocului  ori în spatele gardului, pregătiţi să ne  hăcuiască ? Nimeni. Abandonaţi bunului Dumnezeu, în paza  căruia ne-am încredinţat speranţele, implorăm cerul să nu fim striviţi de drobul de sare prăvălit din vârful  sobei. Nicidecum din vina altora, să nu ne păcălim întruna. Şi ne holbăm înfioraţi la inepţiile publicitare născocite de camarazii lu' Garcea.