Colonialele, marfă de succes pentru tarabagiii fotbalului

Colonialele reprezintă în continuare produse de bază în aprovizionarea fotbalului românesc. CFR Cluj a dat tonul şi tot CFR Cluj a luat campionatul.

Colonialele reprezintă în continuare produse de bază în aprovizionarea fotbalului românesc. CFR Cluj a dat tonul şi tot CFR Cluj a luat campionatul. Reuşita politicii impuse de Arpad Paszkany a reprezentat principalul argument în susţinerea ideii importurilor ca singură soluţie de înălţare a campionatului intern. Astfel s-a înfiripat o afacere de afacere. Mirosul banului i-a stîrnit cel mai abitir pe impresarii de tarabă din bazarul fotbalului. Perspectiva vitaminizării portofelelor îi determină pe cărăuşii de fotbalişti să-şi strige cu mult aplomb marfa. Pentru ademenirea clienţilor nu ezită să lipească etichete de firmă unor produse de serie modestă şi de largă consumaţie. Fraierii pun botul pentru că de-aia sînt aşa cum sînt. Bagă mîna la teşcherea, convinşi fiind că al lor este ghişeftul. Devin cu o secundă mai isteţi abia atunci cînd simt pietre în pantofi şi realizează că au luat ţeapă. Dar nu se dau de gol. Nu vorbesc, Doamne fereşte, despre calitatea îndoielnică a mărfii cu care s-au încărcat pe stoc. Încearcă să-şi scoată pîrleala devenind la rîndul lor propagandişti ai afacerii şi negustori de produse coloniale.

Vria importurilor i-a stîrnit, firesc, şi pe jurnalişti. Băieţii ideilor de împrumut s-au poziţionat în funcţie de interesele celor care-i ghidonează. Nuanţele lipsesc din portofoliul acestor angrosişti ai observaţiei. Unii pledează cu fermitate împotriva fenomenului. Ceilalţi îl susţin cu aceeaşi fermitate. Din prima categorie fac parte cei care cred că fotbaliştii străini sufocă posibilitatea de afirmare a talentelor autohtone. În cea de-a doua categorie se situează vocile parşiv armonizate cu reclama deşucheată a tarabagiilor. Vocile care susţin, interesat, că mărfarele fotbalului sînt burduşite numai cu produse de cea mai bună calitate.

Extremele se află într-o vecinătate periculoasă cu marginea prăpastiei. De aceea aleg să fiu alături de jurnaliştii care disting în echilibru între util şi inutil. De aceea mă alătur comentatorilor care agreează transferurile unor străini valoroşi, dar nu acceptă postura subalternilor tribali care dau certificat de calitate oricărui produs sosit de aiurea. Nu cred că fotbaliştii străini restricţionează şansele de afirmare a românilor. Dimpotrivă, ei pot crea o competiţie stimulativă pentru jucătorii din ţară. Chiar şi ideea că aducerea fotbaliştilor străini ar prejudicia interesele echipelor naţionale mi se pare o gogoriţă. Selecţionerii pot alege mai uşor din puţin şi valoros decît dintr-o masă letargică şi inexpresivă. În toată această afacere există doar pericolul de a transfera responsabilitatea profesioniştilor în sarcina tarabagiilor din fotbal.