Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Interesant este că toată lumea e cu ochii pe cursul leu-euro, în
funcţie de poziţia în care se află: importatori, exportatori, creditori
sau debitori deplâng sau tresaltă de bucurie din cauza fluctuaţiilor
valutare, dar prea puţini se mai raportează şi la sistemul fiscal, când
îşi evaluează bugetul companiei sau pe cel individual.
Un raport al Erste Bank şi un comentariu despre România din The Economist ar trebui să ne pună pe gânduri asupra viitorului nostru economic şi, chiar dacă acestea nu sunt în măsură să ne îngrijoreze major, ne-ar putea ajuta să tragem nişte învăţăminte pentru mai târziu.
Aşadar, creşterea preţurilor descrisă de inflaţie pune în pericol atât competitivitatea României, cât şi şansele ei de a adopta euro. O altă problemă a României, comună unui grup de economii emergente, este deficitul imens de cont curent. Aşa ne vede săptămânalul britanic The Economist, referindu-se la aşa-numitele economii emergente din Uniunea Europeană, de fapt fostele ţări socialiste.
Dar după duşul rece vine şi adierea de primăvară, menită să ne relaxeze, dar nu pentru mult timp. Pentru că situaţia nu este chiar aşa de gravă, spune Gernot Jany, analist al pieţelor de capital la Erste Bank. România va avea o creştere economică de peste 6% în următorii ani, inflaţia se va tempera, iar leul se va întări uşor, în drum spre euro, în ciuda unui deficit de cont curent constant, dar mare. Mai mult decât atât, având în vedere corecţia din vara anului 2007 şi recentele creşteri deloc de neglijat ale ratei dobânzii de politică monetară, "nu mai vedem nici un argument fundamental care să justifice deprecierea monedei româneşti", cred analiştii Erste.
De altfel, Erste estimează o cotaţie a leului de 3,50 lei/euro la finalul anului 2008, iar pentru decembrie 2009 – un curs de 3,40 lei/euro. Prognoza este condiţionată de o inflaţie medie anuală de 6,1% în 2008, urmată de o temperare la 4,8% în 2009. În ton cu previziunea reputaţilor analişti de la Erste vine şi declaraţia guvernatorului BNR, potrivit căreia cursul leului ar putea reveni anul acesta la valorile din 2005-2006. Mugur Isărescu spune că leul şi-a revenit acum spre o normalitate, după ce crescuse nefiresc de mult, dar a adăugat că românii nu au nici un motiv să-şi piardă încrederea în moneda naţională. De precizat că valorile medii de acum trei şi doi ani au fost de 3,5-3,6 lei/euro.
Cifrele Erste şi cele ale guvernatorului au o tendinţă similară. Temerile că se va ajunge la paritatea de 4 lei pentru un euro sunt spulberate, cel puţin pentru moment. Interesant este că toată lumea e cu ochii pe cursul leu-euro, în funcţie de poziţia în care se află: importatori, exportatori, creditori sau debitori deplâng sau tresaltă de bucurie din cauza fluctuaţiilor valutare, dar prea puţini se mai raportează şi la sistemul fiscal, când îşi evaluează bugetul companiei sau cel individual.
Pe euro dăm vina atunci când suferim pierderi, dar, între timp, viaţa ne demonstrează că pot fi lucruri sau măsuri mult mai aprige, pentru planul de afaceri al unei companii: IMM sau multinaţională. În urma vociferărilor intense din presă – iată că e bună la ceva şi mult hulita medie – Ministerul Muncii a decis să renunţe la impunerea contribuţiei de pensie pentru două dintre categoriile de venituri în bani şi pentru aproape toate veniturile în natură.
Paul Păcuraru a anunţat că va scoate din ordinul recent emis toate "subiectele controversate". Astfel, nu vor mai fi impuse sumele din convenţiile civile de prestări servicii, contractele de colaborare şi cadourile oferite pentru copiii angajaţilor şi chiar pentru angajaţi. Vor fi scoase de la plata contribuţiei şapte din cele opt tipuri de venituri în natură prevăzute în ordin.
Incredibil, dar adevărat. Cu o mână dăm: pensii, alocaţii, reduceri de TVA etc., şi cu alte trei luăm. Cam aceasta a fost politica fiscală din ultimii ani şi ne mai mirăm că o reaşezare, pe baza realităţii din economie, a cursului se produce cam din şase în şase luni, că economia e vie şi că noi încă rezistăm, chiar dacă greu, atacurilor speculative care doboară, de cele mai multe ori, economiile statelor aflate sub consilii monetare. Singuri ne plătim propria factură.
Aşadar, creşterea preţurilor descrisă de inflaţie pune în pericol atât competitivitatea României, cât şi şansele ei de a adopta euro. O altă problemă a României, comună unui grup de economii emergente, este deficitul imens de cont curent. Aşa ne vede săptămânalul britanic The Economist, referindu-se la aşa-numitele economii emergente din Uniunea Europeană, de fapt fostele ţări socialiste.
Dar după duşul rece vine şi adierea de primăvară, menită să ne relaxeze, dar nu pentru mult timp. Pentru că situaţia nu este chiar aşa de gravă, spune Gernot Jany, analist al pieţelor de capital la Erste Bank. România va avea o creştere economică de peste 6% în următorii ani, inflaţia se va tempera, iar leul se va întări uşor, în drum spre euro, în ciuda unui deficit de cont curent constant, dar mare. Mai mult decât atât, având în vedere corecţia din vara anului 2007 şi recentele creşteri deloc de neglijat ale ratei dobânzii de politică monetară, "nu mai vedem nici un argument fundamental care să justifice deprecierea monedei româneşti", cred analiştii Erste.
De altfel, Erste estimează o cotaţie a leului de 3,50 lei/euro la finalul anului 2008, iar pentru decembrie 2009 – un curs de 3,40 lei/euro. Prognoza este condiţionată de o inflaţie medie anuală de 6,1% în 2008, urmată de o temperare la 4,8% în 2009. În ton cu previziunea reputaţilor analişti de la Erste vine şi declaraţia guvernatorului BNR, potrivit căreia cursul leului ar putea reveni anul acesta la valorile din 2005-2006. Mugur Isărescu spune că leul şi-a revenit acum spre o normalitate, după ce crescuse nefiresc de mult, dar a adăugat că românii nu au nici un motiv să-şi piardă încrederea în moneda naţională. De precizat că valorile medii de acum trei şi doi ani au fost de 3,5-3,6 lei/euro.
Cifrele Erste şi cele ale guvernatorului au o tendinţă similară. Temerile că se va ajunge la paritatea de 4 lei pentru un euro sunt spulberate, cel puţin pentru moment. Interesant este că toată lumea e cu ochii pe cursul leu-euro, în funcţie de poziţia în care se află: importatori, exportatori, creditori sau debitori deplâng sau tresaltă de bucurie din cauza fluctuaţiilor valutare, dar prea puţini se mai raportează şi la sistemul fiscal, când îşi evaluează bugetul companiei sau cel individual.
Pe euro dăm vina atunci când suferim pierderi, dar, între timp, viaţa ne demonstrează că pot fi lucruri sau măsuri mult mai aprige, pentru planul de afaceri al unei companii: IMM sau multinaţională. În urma vociferărilor intense din presă – iată că e bună la ceva şi mult hulita medie – Ministerul Muncii a decis să renunţe la impunerea contribuţiei de pensie pentru două dintre categoriile de venituri în bani şi pentru aproape toate veniturile în natură.
Paul Păcuraru a anunţat că va scoate din ordinul recent emis toate "subiectele controversate". Astfel, nu vor mai fi impuse sumele din convenţiile civile de prestări servicii, contractele de colaborare şi cadourile oferite pentru copiii angajaţilor şi chiar pentru angajaţi. Vor fi scoase de la plata contribuţiei şapte din cele opt tipuri de venituri în natură prevăzute în ordin.
Incredibil, dar adevărat. Cu o mână dăm: pensii, alocaţii, reduceri de TVA etc., şi cu alte trei luăm. Cam aceasta a fost politica fiscală din ultimii ani şi ne mai mirăm că o reaşezare, pe baza realităţii din economie, a cursului se produce cam din şase în şase luni, că economia e vie şi că noi încă rezistăm, chiar dacă greu, atacurilor speculative care doboară, de cele mai multe ori, economiile statelor aflate sub consilii monetare. Singuri ne plătim propria factură.
