Din RAI în RAI, cu mâna în priză

Astăzi, de la ora 10 fix, putem consulta Raportul asupra inflației (RAI) ediția noiembrie 2021, lucrarea trimestrială cea mai importantă a Băncii Naționale a României privind radiografia economiei prin prisma politicii monetare. Datele generale sunt deja cunoscute după ședința de politică monetară în care Consiliul de Administrație al băncii centrale a decis o ridicare la 1,75 pp a dobânzii directoare. Hotărârea vine ca o măsură necesară impusă pentru atenuarea creșterii inflației, care a urcat de la 3,94 în iunie la 5,25 în august și 6,29 în septembrie. Ce factor urcă inflația peste nivelul prognozat? Cauza principală, relevată și în ultimele RAI –uri, este creșterea galopantă a prețurilor la energie, antrenată îndeosebi de perturbarea pieței gazelor naturale în Europa. Multe voci autorizate prevăd că intrăm într-o perioadă  lungă de prețuri mari la energie, chiar dacă prețul gazelor naturale va reveni pe un platou mai jos. Acest puseu de presiune asupra prețurilor se va plasa pe un fond de continuitate din cauza schimbărilor din industria energetică. Tranziția spre energia verde implică investiții substanțiale, care se reflectă în prețurile mari.  Se poate implica o bancă centrală, în virtutea obligației legale de menținere a stabilității prețurilor, în acțiunea desfășurată la nivel global privind schimbările climatice? 

Sunt două opinii total opuse în această opțiune. Președintele FED, Jerome Powell, susține că banca centrală trebuie să rămână în limita mandatului de protejare a stabilității prețurilor prin politici monetare, și că ea nu poate defini liniile  de combatere a schimbărilor climatice, acest rol revenind guvernelor. În UE, Christine Lagarde, președintele Băncii Central Europene, insistă ca băncile centrale nu pot să-și îndeplinească pe deplin mandatul de control al inflației dacă nu se implică în problemele schimbărilor climatice. Subiectul, devenit de mare actualitate sub presiunea realității, a fost abordat la București în cadrul conferinței „Finanțe sustenabile: cum finanțăm transformarea”. Cristian Popa,membru al CA al BNR, a introdus în dezbatere câteva idei la care ne putem raporta analizele. În primul rând apare ca noutate de abordare în instituțiile financiare includerea schimbărilor climatice în analizele de risc. Întrebarea este dacă BNR sau BCE sunt în măsură să își asume politica climatică ca obiectiv și, dacă ar face-o, cu ce instrumente și-ar atinge țintele. Popa spune că pe baza mandatelor actuale, asumarea de obiective climatice explicite nu pare să fie permisă. Bancherilor centrali le-ar trebui, în consecință, mandate explicite de la parlamente pentru a putea asuma obiective noi. Economist cu mare experiență și putere de analiză, Cristian Popa apreciază că o bancă centrală care va încerca să rezolve toate  problemele societății va ajunge, cel mai probabil, să-și piardă independența și credibilitatea. Implicarea directă în problemele politicii și deciziilor executive ale guvernelor, care ies din aria băncilor centrale, i-ar diminua, prin disiparea eforturilor, forța de rezolvare prin instrumentele de care dispune: rata dobânzii de politică monetară, intervențiile, rezervele minime obligatorii și măsurile macroprudențiale. Până când lumea va accepta ideea că o planetă mai curată costă enorm, prețurile la energie vor fi mereu un subiect de breaking news și vom sta cu o mână în priză și cu alta pe portofel.