Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Scriam în februarie, într-un editorial numit “Preziceri” – pentru că economia României trebuie administrată ca să treacă de la stadiul de proorociri la previziuni – că în 2014 creşterea economică se va încetini la 1,8%, iar inflaţia nu va trece de 2,3%. La acel moment politicienii ancorau optimist anticipaţiile românilor arătând către PIB-ul din 2013, iar BNR credea că economia dă semne vitale şi proiecta o inflaţie de peste 3%. În prezent însă profeţiile pesimite din februarie stau bine în piaţă şi regret că n-am pus pariu pe ele, aşa cum mi s-a întâmplat în 2008 când CFA România a dat câte o sticlă de vin pentru cele mai apropiate estimări a 12 indicatori economici şi m-am plictisit de cât am băut. Sigur că, mai târziu, când CFA a stabilit cine-s ziariştii economici reprezentativi, ce merită premiaţi, a uitat de acest episod, dar asta-i o altă poveste. Important e că nu mi-am pierdut darul prezicerii. Spuneam la început de an că piaţa imobiliară va merge tot în jos, şi din cât se vede băncile n-au epuizat plafonul pentru Prima Casă. Ceea ce ne arată că măsurile fiscale proaste nu pot fi compensate cu garanţii guvernamentale...
Şi totuşi la un indicator am zbârcit-o, chiar dacă pe vremuri, la CFA, l-am nimerit şi am primit o sticlă cu vin roşu. Contul curent e pe deficit, nu pe excedent. Oare de ce? Dacă ne uităm la componentele sale se vede că bunurile şi serviciile au trecut de pe minus pe plus şi au compensat faptul că românii din străinătate trimit mai puţini bani copiilor rămaşi acasă cu bunicii. Dar, pe total, balanţa e negativă deoarece cheltuielile cu dobânzile plătite la creditele angajate de stat din exterior sunt mai mari. Iar când aducem în discuţie o astfel de temă, îl salutăm respectuos pe preşedintele ţării, domnul Traian Băsescu, şi îl întrebăm ce mai face bufferul de lichiditate constituit de Ministerul Finanţelor Publice. Domnia sa avea obiceiul să ne spună cum evoluează această rezervă a rezervei valutare şi brusc a tăcut de parcă atunci când a deschis prima oară gura s-a trezit vorbind.
Dar pentru că tot a aruncat el primul cu piatra poate că-i bine de explicat de ce avem acum deficit extern în loc de excedent. Pentru că mai întâi, pe la începutul crizei, când FMI i-a umplut vistieria, BNR a finanţat indirect bugetul până s-a ajuns ca statul să se împrumute în lei de pe piaţa internă mai ieftin decât în euro sau în dolari din afară, iar acum, când a avut de dat înapoi banii către Fond, i s-a întors favoarea. Trezoreria s-a împrumutat mai mult decât era condiţionată de finanţarea deficitului bugetar pentru ca băncii centrale să nu-i scadă “vizibil” rezerva valutară, în condiţiile în care Ministerul Finanţelor are contul deschis la BNR.
Acesta a fost modus operandi însă problema e cu ce costuri s-au angajazat din afară împrumuturile ce au alimentat bufferul, fiindcă atât timp cât nu sunt asigurate împotriva riscului de curs valutar, prin instrumente de hedging, “protecţia” se realizează pe seama creşterii taxelor. Şi atunci bufferul conservă un mediu economic prost, ceea ce alungă investiţiile şi prelungeşte criza.
