I-am ars a doua oară

N-o să vă placă ce vă spun. Nu mi-a plăcut nici mie când mi-am zis. 64 de oameni, banali ca noi, s-au dus la un concert și au ajuns, încercând chinuri prea mari chiar și pentru standardele din Iad, pe lumea cealaltă. Alte câteva zeci au rămas aici. Pentru ei, iadul e aici pe pământ, printre noi. Le-am promis răzbunare. Le-am promis dreptate. Le-am promis că o să ne facem bine. Eram în stare să le promitem orice numai să scapam - cu toții, nu vă mai ascundeți – de vinovăția care ne apăsa. Pentru că simțeam, fiecare, că-n focul din Colectiv am suflat și noi. Prin vot, nepăsare, închis ochii, tăcere... După un an? După un an ne-am schimbat wall-urile pe Facebook! Cam asta e marea schimbare de le-am promis-o și ne-am promis-o.
 

Anul ăsta avem wall-uri profesionale. În locul fotografiilor cu lumânări făcute de noi sau de prieteni acum folosim fotografii ample, cu nuanța de negru aleasă bine în Photoshop, cu îndemnuri scrise frumos și probabil încercate pe focus-grupuri și cu, neapărat, haștaguri. 
"#Nu o să vă uităm niciodată", "#colectiv", "#The day we give in is the day we die", etc…Puteam la fel de bine să scriem "#o să vă folosim", "#ziua în care v-am uitat a venit", “#profitori”, etc… Era mai cinstit, nu credeți? Sunt o mână de oameni cei care, deși n-au fost în Colectiv, și-au ars sufletele în zilele și nopțile de după dezastru și-n fiecare zi de atunci încoace ca să găsească bani și soluții medicale pentru supraviețuitori. Oameni din fundații și anonimi din ministere. Ei sunt schimbați pe viață. Restul? Restul am început din nou să închidem ochii, să certificăm cu susținerea noastră ipocrizia și impostura, să garantăm cu disperarea noastră calcule politice meschine. Știți, până la urmă cea mai cinstită frază din ultimul an a fost scrisă de un speechwriter amator și rostită de președinte: A fost nevoie să moară oameni!

Dar nu a fost suficient ca să ne trezim…