Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am o cunoştinţă, persoană importantă, care îmi zice periodic: “Vorbeşti mereu de reforme structurale într-un moment în care tranziţia s-a încheiat, am ieşit din criză şi nu mai e aproape nimic în proprietatea statului român”. Nu înseamnă însă - îi replic eu - că nu avem un cadru fiscal ce funcţionează tot pe bază de scenarii de avarie, ca în urmă cu trei cincinale. Aşadar iată ce trebuie să se schimbe pentru a atrage deopotrivă capital şi forţă de muncă, cu scopul declarat de a îmbunătăţi productivitatea.
Ca să explic mai clar, exporturile României au o valoarea adăugată redusă, iar importurile - una mare. Având în vedere această situaţie structural precară, e necesar să ajungem să producem nişte mărfuri măcar cu o valoare adăugată medie, şi pentru asta e nevoie să atragem muncitori străini care să ne înveţe să le fabricăm. După care, peste 5 ani, când românii se vor pricepe să facă ceea ce iau acum din import, străinii pot să se întoarcă la ei în ţară dacă doresc.
E adevărat că, în prezent, sunt mulţi români care lucrează în afară şi unul dintre negociatorii FMI ne sfătuia să-i aducem înapoi. Totuşi ei muncesc în agricultură şi generează o valoare adăugată scăzută. Noi am avea nevoie - în schimbul ţăranilor români - de nişte muncitori spanioli care să lucreze în domeniile deficitare. Pe optica asta au mers polonezii, ai căror politicieni au avut şi alte preocupări decât câştigarea alegerilor, şi acum pot produce bunurile pe care le cumpărau înainte din afară. Şi, paradoxal, cu import de forţă de muncă, şomajul scade, iar bugetul şi sistemul de pensii câştigă, deoarece Românie e subcapacitată.
Dar pentru ca cele spuse să fie puse şi în practică trebuie să se renunţe la secvenţa cu tăiatul costurilor în care s-au specializat atât de bine Finanţele. Pentru asta-i necesar ca proprietatea să nu mai fie aproape deloc taxată. Fiindcă în felul acesta îi încurajezi pe străini să vină aici - atât pe investitori, cât şi pe lucrători - şi să achiţioneze inclusiv active imobiliare. Iar un mediu stimulativ, generează “trafic”. Locul străinilor care se plictisesc şi pleacă e luat imediat de alţii.
Ultima idee pe care vreau s-o enunţ e legată de faptul că România s-a străduit să atragă fonduri europene. Însă politicienii vor neapărat ca ele să ajungă la oamenii lor, care au o pricepere limitată. În loc să accepte să importe muncitori străini, care să-i înveţe pe români să inoveze. Iar asta nici măcar nu-i o idee nouă. A pus-o Carol I în practică, în urmă cu un secol. Cu precizarea că pe vremea regelui civilizator a existat un plan pe 3-4 decenii, aşa cum ar trebui să avem şi acum. E suficient să aducem oameni care ştiu să facă lucruri şi să nu se mai cramponeze politicienii de faptul că pierd voturi.
Din păcate, ei privesc spre Europa şi dacă ea este protecţionistă se gândesc că acesta e modelul bun şi pentru România. Chiar dacă, în Statele Unite - spre care se uită cu jind UE - echilibrul structural s-a atins cu import de populaţie calificată, ceea ce a îmbunătăţit inclusiv structura pe grupe de vârste. O forţă de muncă ce nu ezită să migreze când există facilităţi.
