Incestul naţional şi mădularul patriotic

Nu discut despre cat de prosti sau inconstienti sunt presedintele Basescu, Udrea, Boc, Flutur, Tinel si ceilalti gascari din PDL. Nu este ca­zul, intrucat lucrurile vizibile sunt in­discutabile si, in monstruozitatea lor, absolut firesti. Daca ma mai ui­mes­te ceva la romanii cu pretentii, la 'progresistii' notorii, aceasta este – ase­menea invartosarii madularului in biserica – patriotismul lor de pa­ra­da. Te miri cand si din ce notoriilor li se scoala sa mai puna de o pe­ti­tie zglo­bie, impodobita cu zurgalaii 'pa­trie', 'popor' si 'jertfele inain­ta­si­lor', asezonata cu critici dure la adre­sa maruntelor condimente pu­blice care au determinat-o: de regula nis­te vorbe imbecile de politician. Dupa care petitie, adorm la loc, satis­fa­cuti.

Vorbele proaste ale unora – fie din putere, fie din opozitie – sunt nesfarsit 'prilej de vorbe si de ipo­te­ze', ocupand galcevitor spatiul mass-media, concentrand atentia jur­nalistilor, analistilor politici, socio­lo­gilor si psihologilor, cu forta tropismului fecal asupra coprofagilor. Context in care, coplesita de bezmetica roire, orice bruma de axi­o­­logie dispare.

Dupa 21 de ani de democratie asadar, jalnicele ziceri ale liderilor politici si faptele urate ale poporenilor raman, alternativ, cele doua motive de disputa si inversunare in spatiul media. Faptele grave ale politicienilor insa, indiferent de culoarea lor politica – savarsite in galeriile de cartita ale succesiunii la putere -, nu starnesc valuri publice. Oricum, nu valuri durabile. In schimb, cel care rosteste primul si sonor o vorba stupida ii trage instantaneu pe ceilalti dupa el, fie ei opo­zanti politici, fie jurnalisti, contami­nand prin ecran constiintele ale­ga­to­rilor – caci trebuie recunoscut: in lip­sa vietii traite, romanii sunt o na­tiu­ne de profesionisti ai telecomenzii. Un trigger mediatic il constituie si faptele grave, insa numai ale plebeilor. Baba debila mintal, diagnosticata de specialist, care si-a legat de pat, luni de zile, fiica imbecila – si ea cu patalama medicala –, centrali­zeaza cu imensa voluptate atentia mass-media si aceiasi jurnalisti cu vocatia galcevii, aceiasi analisti fara treaba, aceiasi sociologi si psihologi fierb margica. Politicienii din opo­zi­tie apar si ei, avand prilejul sa arate ca cei de la putere sfideaza sau neglijeaza 'drepturile omului' sau, dupa caz, ale homosexualilor ori ale pisicilor fara stapan, la demonstratie ajutand si agitatii din societatea civila de resort. Apoi, o data cu reflectoarele, totul se stinge.

Declaratiile idioate ale politicienilor insa, atunci cand 'aduc atingere' – ce vorba! – imaginii romanului despre sine, ii trezesc din somn pe inspectorii constiintei nationale, pe contabilii patriotismului de parada si pe magazinerii rastelurilor cu vorbe. Cuvintele 'patrie', 'patrio­tism', 'popor', 'natiune', 'demnitate' sunt scoase de la vaselina si, asezate in petitii razboinice – adesea online, ultima moda, tato, doamnelor si domnilor! –, redau electora­tului telespectator senzatia ca ar apartine unui popor viteaz, darz, harnic, eroic si inteligent. Iar initia­to­rul petitiei – de regula, notoriul vreunui domeniu umanist – traieste cateva saptamani de glorie media­ti­ca, savurata zilnic in papucii de casa, dimineata la 'reluare'.

Dupa drama Elodiei, a Columbenilor, a Zavorancei, a rulat recent pe micile ecrane galceava unuia Basescu Traian cu istoria si cu Regele Mihai. Regizorul de film S.I., om cu simtul spectacolului, a prins mo­men­tul si a iesit iar in fata, la televizi­uni si pe internet, cu o noua petitie strasnica, cerand de data asta, dupa 'condamnarea comunismului', demisia presedintelui Basescu. Undeva in scrisoarea adresata acestuia, S.I. spunea ca 'paharul s-a umplut o data cu detestabilele afirmatii ale dvs. despre majestatea sa Regele Mihai', chemand apoi la semnat 'intelectualii'.

Ei bine, problema acestor notorii, de la regizorul cu pricina la 'eruditii lui Basescu' – eruditi, nu intelectuali, intelectualul fiind, prin excelenta, un vizionar –, este goliciunea paharului personal. Acaparati de obsesii istorice si de resentimente, intorsi cu fata spre trecut, ei sunt mereu departe de urgentele prezentului si ale viitorului. Cocotati in turnurile de tinichea personale, notorii nostri umanisti nu au observat ca anul 1989 a marcat inceputul incestului national, savarsit in isteria ge­nerala de madularul capitalismului neoliberal. Asta in vreme ce ei tropaiau din picioare pentru condamnarea comunismului, lucru firesc, insa acum 20 de ani.

Macinati de autoadmiratie – 'Toti intelectualii adevarati gandesc ca mine', scria S.I. in epistola – si de frustrari de garsoniera, notorii umanisti romani nu simt nici o durere cand, zilnic si concret dupa 1989 – pentru ei faptul intamplandu-se ca pe o alta planeta –, teritoriul fizic al Romaniei este imputinat cu barbarie si jefuit de singurul sau atu de pret, suportul vietii si garantul calitatii acesteia: natura sanatoasa si generoasa. Codrii cazuti sub drujbe, raurile poluate, fauna ucisa comercial, arabilul dispretuit, instrainat si betonat sub 'investitii' nu produc acestor 'vigilenti' drame de constiinta comparabile cu blamarea unui rege de un prost. Asta ii deosebeste fundamental de exponentul unui neam cu viitor, pe nume Ariel Sharon, care spunea conationalilor:'Trebuie sa ii invatam pe copiii nostri nu istoria trecutului, ci istoria viitorului'. Starea mediului este urgenta acestei istorii.