A plecat spre Înalt un om de o valoare imensă , dedicat prin toată ființa semenilor. Vasile Cândea a pornit spre o carieră uriașă dintr-un sat din Teleorman, din sudul adânc al României, imaginile copilăriei ,mereu evocate, fiind marcate de sărăcie lucie, înseninată de liniștea Lacului Suhaia și alergatul spre Dunăre. Am avut onoarea și privilegiul ca eminentul chirurg,creator de școală, să-mi povestească nu numai despre momentele de glorie , care nu au fost puține, ci și despre începuturile din anii cumpliți ai războiului, ai foametei din marea secetă când fibra existenței era ținută cu un boț de mămăligă. Trecerea spre medicină a fost un răspuns la strigătele de ajutor ale celor aflați în suferință care l-au înconjurat din primii ani. Apostolatul ca doctor de țară, într-o vreme când femeile nășteau pe un braț de paie, ca în scenele biblice, a fost o primă datorie plătită și un examen trecut prin fața celor care priveau cu neîncredere,dar și ca unică speranță,la tinerelul plăpând care umbla prin glodul satului din Argeș.Dacă nu înțelegi sufletul omului, greu faci bine un bolnav, îmi spunea cu vocea lui blândă doctorul Vasile Cândea.A înțeles asta de la primul post de medic, atunci când trebuia să rezolve singur și banala răceală, și cazurile grave, lângă care aștepta preotul satului. Aceast crez, pus mereu lângă Jurământul lui Hippocrate, i-a condus cariera spre cele mai mari realizări.Experiența profesională câștigată în decenii de studiu și muncă a împărtășit-o cu altruism comunității medicale prin sute de lucrări științifice. A știut să îmbine strălucit mintea savantului cu spiritul de organizare, fiind creatorul unor instituții solide de medicină. Institutul CC Iliescu de la Fundeni, Centrul de Boli Cardiovasculare , care îi poartă numele, de la Spitalul Militar, sunt focare de excelență în tratamentul bolilor inimii care redau speranța și sănătatea a zeci de mii de pacienți.Cel care a salvat mii de vieți cu mâna lui de chirurg de vocație,care pătrundea în labirintul inimii, și-a dedicat ultimii ani organizării unei instituții academice a oamenilor de știință,reușind să-i dea prestanță și recunoștere națională și internațională. A câștigat și această luptă, mai grea decât cea purtată peste jumătate de secol cu bolile inimii. A înfruntat birocrații, invidii,adversități politice și manipulări subtile pentru a reuși să pună temelie și să dezvolte Academia Oamenilor de Știință din România, căreia i-a fost Președinte Fondator și Președinte de Onoare. Recunoștința față de meritele acestui savant care a fundamentat școli de excelență, a dat blazon de onoare Armatei Române cu cele patru stele de general și în primul rând față de mare patriot Vasile Cândea sunt greu de exprimat în cuvinte. Moștenirea pe care o lasă Patriei materializează destinul de excepție pe care i l-a hărăzit Cel de Sus și pe care l-a împlinit cu dorința de a lăsa ceva în urmă atunci când pleca pe jos spre școală, cu bocancii în mână, să nu-i strice prea repede.