Masina de curatat ananas

Nimerindu-ma intr-un orasel din coasta Parisului, am cumparat un ananas mare. Spun mare, dar sunt tentat sa spun: un ananas viu.

Si n-as gresi foarte mult, intrucat, pana a ma dumiri prin propriile-mi simturi ce este, cum este, unde este, ce face si ce are ananasul-fruct, n-am mancat decat ananas-conserva din Vietnam si Thailanda. M-am gasit care va sa zica in postura copilului de yankeu crescut cu convingerea ca laptele nu-i neaparat de la vaca, de vreme ce poate fi muls si din punga, la supermarket.

Cum oricine stie, ananasul din conserva e cubic si circular. Exista prin urmare si o cuadratura a ananasului, asa cum exista si una a cercului. Din care cauza, cand cureti intaiul tau ananas viu, te astepti ca sub coaja sa dai de paralelipipezi. N-ar fi prima oara cand m-am trezit prost in fata unui fruct exotic. In cartierul muncitoresc unde m-am nascut, chiar si piersica era fruct exotic. In ziua in care am primit in dar o piersica si mi s-a atras atentia ca, desi seamana cu caisa, nu-i caisa, m-am gandit ca probabil se si consuma altfel. Am aruncat pulpa, m-am chinuit o vreme sa inghit samburele si de atunci am fata de piersici un sentiment acut de neinteligenta, dublat de unul si mai durabil de incompatibilitate. Am o continua nepotrivire cu o multime de lucruri, pe care ma incapatanez sa le inteleg, fara sa fiu ajutat. Cum ar fi bunaoara si computerul. Ce scurt poate fi uneori drumul de la piersica la laptop!

Surpriza pe care ti-o ofera curatatul unui ananas de doua kile e ca ghimpii dinafara au niste contraghimpi si mai mari inauntru. Daca-i scobesti, ca sa iasa miezul curat, fara bube, nu mai poti realiza cuadratura ananasului. Te cuprinde asa, un soi de panica. La fel ca-n ziua in care, din meschinarie, am cumparat in Olanda banane mari si ieftine in loc sa cumpar banane mici si scumpe. Bananele mari aveau un gust infect, dar atunci am invatat ca in lagarul capitalist se gasesc si banane verzi, de gatit, nu numai banane galbene, de stat la coada, ca in lagarul socialist. Si ca, de fapt, lumea bananelor e atat de vasta, incat e recomandabil sa-ti vezi de merele de acasa. Mai ales ca, pentru tarile bananiere, marul e un fruct exotic, scump si cu privilegii de clasa.

Vazand cum ma chinuiesc sa decojesc ananasul si sa-i dau si o forma, la cat de mult continut avea, gazda mi-a zis sa incerc cu masina de curatat ananasi.

In Occident, se inventeaza agregate si scule electrice pentru orice. Tot ce-ai putea sa rezolvi simplu cu cutitul rezolva complicat aparatul. Masina de curatat ananasi are virtutea ca in final ti-l da pe tava cilindric. Si servitutea ca pierzi o treime din miez. Pentru un nemancat cu antecedente istorice din Est, pierderea conteaza mai mult decat beneficiul. Castigi, e drept, timp, dar pierzi ananas. Te ia o mila pentru ananasul fara forma, care se arunca la gunoi, ca nu-ti mai vine sa te bucuri destul de cel geometric.

Masina de curatat ananasi e inca o proba la dosarul ideii ca orice castig vine precis cu o pierdere. Si ca, din perspectiva trecerii timpului, e din ce in ce mai greu sa intelegem care-i progresul si care eroarea.

Ca, din pacate, oricat ne-am dori-o uneori, cand suntem coplesiti de multimea masinariilor, progresul nu mai poate fi oprit.