Pe hârtie e bun. Să-l vedem în iarbă!

Osvaldo Miranda de la Gimnasia de Jujuy a semnat pentru Dinamo. Sună promiţător.

Osvaldo Miranda de la Gimnasia de Jujuy a semnat pentru Dinamo. Sună promiţător. Plecările lui Radu Ştefan şi Claudiu Niculescu sunt compensate, aparent echilibrat, prin încorporările lui Nino Pekarici şi Osvaldo Miranda. Miranda în ofensivă, Pekarici în defensivă. Nu este acesta titlul vreunei telenovele zaharisite şi nici vreo insinuare vulgară. Aşa s-a nimerit. Oricum, pe noi nu ne interesează decât fotbalul şi, în consecinţă, aşteptăm ca cei doi jucători să-şi legitimeze valoarea în teren. Până atunci nu avem decât să omorâm plictisul cârcotind.

La precedente prezentări  de la Dinamo, prim-planul era luat de Borcea. Nici scăriţa pe care parlamentarii români au pregătit-o pentru soţul pitic al Carlei Bruni, pe numele său Nicolas Sarkozy, nu l-ar fi ajutat pe bietul Gabriel Torje să atingă umărul Marelui Dinamovist. Când a fost prezentat la Dinamo, micuţul Torje a părut mai degrabă brelocul lui Borcea. Osvaldo Miranda, în schimb, a beneficiat din plin de schimbarea regiei. În spectacolul tricoului cu numărul nouă, locul lui Borcea a fost luat de Nicolae Badea. Alt talent, altă ţinută, alte interese. Preşedintele dinamoviştilor şi-a tras modest umărul înapoi, lă­sân­du-l pe jucător în focul blitz-urilor. La un moment dat, atent la amănunte, Badea a corectat discret decorul. Jucătorul prezenta asistenţei spatele tricoului pe care avea să-l poarte la Dinamo. Adică acea parte pe care era inscripţionat numărul său de identificare în teren. Badea l-a “ajutat” să întoarcă tricoul cu faţa. Adică acea parte pe care emblema sponsorului nu prea avea concurenţă. Ştia omul ce face. Fiindcă, nu-i aşa?, orice festivitate trece totuşi prin stomac. Dispariţia din fotografie a zâmbetului lui Borcea nu reprezintă mare pagubă. Dacă din decor dispare însă zâmbetul sponsorului, conturile se pot întrista atât de tare, încât îţi piere cheful să mai aduci jucători la echipă.

Merg pe pragmatismul lui Nicolae Badea.Dar nici nu-l condamn pe Borcea. Pledez pentru echilibru. Duioasa tiranie a sponsorilor trebuie să lase loc, atât cât se poate, şi plutirilor sentimentale, de suporter.

Tot astfel accept la un loc declaraţiile de complezenţă ale lui Miranda cu realismul lui Pârcălab. Jucătorul fusese pregătit să spună poezia cu Nicolesco, cu el clasico varianta românească, fusese învăţat să recite poezia câine până la abator, şi dincolo mai vedem noi. Pârcălab, om al cunoaşterii concrete, a punctat fără drept de recurs: “Pe hârtie e bun. Să-l vedem în iarbă!”.