Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Oamenii protestează-n curtea televiziunii. E bine, e dreptul lor democratic. Strigarea liberă a nemulţumirilor în stradă (sau, după caz, curtea din Pangratti) e unul dintre câştigurile certe ale lui Decembrie 1989. Angajaţii TVR sunt revoltaţi, între altele, fiindcă-şi permite cineva ca, după 22 de ani de capitalism şi o gaură de 150 de milioane de euro pe care au dat-o împreună, să-i evalueze profesional. Nu vor să semneze cereri de evaluare. Ei au fost angajaţi prin concurs şi, probabil, trebuie să rămână pe viaţă acolo. Alături de ei, partenerii de viaţă (oficiali au ba), neamurile, vecinii; toţi angajaţi prin concurs. Scrie la Constituţie că suntem obligaţi să finanţăm existenţa unei televiziuni publice, scoatem bănuţu' şi marcăm lunar obligaţia. Nu scrie la Cartea Cărţilor de Lege şi câţi angajaţi la televiziunea de stat avem datoria să întreţinem, dar n-o să ne luăm din doar atât. Problema asta s-a rezolvat prin contractul colectiv de muncă. În esenţă, ne place sau nu, au talent şi pricepere ori sunt nişte dezastre, trebuie să rămână cam toţi. Statul capitalist se face subit social când e vorba despre TVR.
Oamenii spun că n-au nici o vină că TVR e, financiar vorbind, o gaură cât un sfert din prăpastia Oltchim. Sigur, banii ăia despre care se vorbeşte au dispărut în Groapa Marianelor. Nici o legătură cu vreun suflet de profesionist media, a venit într-o noapte un spiriduş violet ca flacăra lui Aliodor şi le-a dat vânt lor, banilor, pe tobogan. Mă rog, mai mulţi spiriduşi, trimişi de partidele politice spiriduşare să nea aprindă lumina-n geamul sticlei. Nu sunt vinovaţi nici că, într-o jumătate de an, au strâns pe pontaj nouă ani de ore suplimentare, multe dintre ele chiar în perioada în care s-au difuzat numai reluări. Nu sunt vinovaţi nici că nu fac audienţă. Chiar, la ce-o folosi audienţa-n televiziune? Hai, o exprima interesul pentru priceperea realizatorului, dar asta-n capitalismul sălbatic. Ultima redută comunistă din România strigă că, popor de bizoni fiind, trebuie să ne educe şi să ne civilizeze. Sigur, noi nu suntem în stare să înţelegem bobila misiune a acestei Bătrâne Doamne, aşa că nici nu ştim ce pierdem findcă nu ne uităm. În definitiv, nici nu-i nevoie să ne uităm. Banii să-i dăm şi toată lumea-i fericită şi devreme acasă.
Manifestarea "spontană” din curtea interioară şi încă negajată la bănci a televiziunii publice în contul salariilor viitoare e un scuipat pe obrajii românilor plătitori de taxe şi impozite. Salariaţii de la Oltchim, spre exemplu, trebuie să aştepte, cu dinţii la gard, să se decidă politic cine-i salvează, domnu' Dan sau Ponta. Cei de la TVR sunt ca dropiile din Bărăgan şi zimbrii din Haţeg. Trebuie să ne simţim noi şi să punem mână de la mână să-i salvăm. Ce pe o specie pe cale de dispariţie. Dacă nu n-am învăţat nimic din lecţia aspră a dinozaurilor pitici, măcar acum să deschidem ochii şi pungile.
P.S. Am auzit un etern avertizându-ne că, odată făcută restructurarea asta, o să fie o mare presiune pe piaţa liberă a muncii, că rămân profesioniştii disponibili şi ieftini la luat. N-aş vrea să-l dezamăgesc, dar ei sunt ultima noastră grijă. Cam tot puţinul de luat de-acolo îşi găseşte loc în marea de televiziuni private fără să facă valuri. Altfel, există-n TVR şi meseriaşi adevăraţi, oameni de toată isprava. Unii reuşesc, chiar şi pe prafu' ăsta, să facă performanţă şi să ţină lumea-n faţa televizoarelor. N-am văzut unul să iasă cu pieptul înainte, în faţa camerelor, la grotescul protest. Bănuiesc că le e jenă...
Citește pe Antena3.ro
