Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu m-am întrebat niciodată ce s-ar putea face dacă aş avea un hamster care pare să fie deprimat. Diagnosticul ar fi destul de simplu, simptomele sunt evidente. Blana şi-a pierdut strălucirea, nu are poftă de mâncare, rotiţa pe care tropăie stă nemişcată, picoteşte înghemuit într-un colţ al cuştii. Am primit însă răspunsul la această nepusă întrebare consultând o carte masivă (1.345 de pagini!), un manual de medicină veterinară editat de o mare firmă de medicamente. Hamsterul meu imaginar ar putea suferi de boala lui Tyzzer, o infecţie microbiană, agravată de stres sau de o parazitoză intestinală.
În varianta destinată oamenilor, cartea a fost şi este folosită intens de medici, de mamele îngrijorate şi, bineînţeles, de ipohondrii care încearcă să-şi asorteze simptomele la bolile pomenite. Versiunea veterinară conţine câteva informaţii surprinzătoare. Putem afla care este anatomia unei broaşte ţestoase sau semnele, şase la număr, ale hiperparatiroidismului la câini. Vom şti ce plante de apartament sunt periculoase pentru prietenii nostri necuvântători, cum se manifestă spasmul ciocului la păsările mici şi cum ne purtăm cu un hamster deprimat. Sau cu un gerbil mai necăjit.
Pentru cei cu gusturi cu adevărat exotice, atenţie la relaţia cu veveriţele zburătoare din Tasmania, Petaurus breviceps. Ele au nevoie de cel puţin două ore de atenţie (inclusiv conversaţie, probabil unilaterală) pe zi. Dacă nu le asigurăm aceste condiţii, există riscul unor grave tulburări comportamentale, de la nervozitate excesivă la canibalism.
Probabil că aş fi trecut relativ repede peste riscurile depresiei hamsterilor dacă nu apărea o altă ştire, legată de tratamentul depresiei la oameni. Cu excepţia pilulei contra disfuncţiei erectile, Viagra, fluoxetina comercializată sub numele Prozac, este medicamentul care a stârnit maximum de interes în ultimii 20 de ani. Urmat de alte antidepresive cu un mod de acţiune asemănător (sertralin, fluvoxamin şi paroxetin), Prozac a rămas cel mai cunoscut şi mai prescris.
Lăudat drept medicament miraculos, este ceva mai eficient decât cele care l-au precedat, cu relativ puţine efecte secundare nedorite. A fost folosit nu numai în lupta cu depresia, ci şi în încercarea de a combate timiditatea şi lipsa de încredere în sine. Majoritatea specialiştilor este însă de părere că se exagerează. Nu un medicament ar putea modifica asemenea trăsături ale personalităţii. Chiar dacă utilizatorii devin ceva mai sociabili, asta se întâmplă fiindcă au scăpat de depresie, şi nu datorită unor proprietăţi miraculoase ale medicamentului.
Nu au lipsit nici opiniile negative. Prozac a fost “acuzat” de producerea de idei suicidale. Absurd, spun producătorii, acestea ţin doar de depresia pacientului, şi nu de medicaţie. S-a pretins că este periculos pentru pacienţii tineri, cei sub 18 ani. Nici vorbă, au reacţionat experţii. Chiar şi un copil de şcoală primară poate fi tratat cu Prozac, ne-au asigurat ei. Dar nu s-au opus introducerii unor avertismente serioase în prospectul din cutia cu capsule antidepresive.
Dar lovitura de teatru s-a petrecut în urmă cu doar câteva zile. Au fost date publicităţii rezultatele unui studiu care a ajuns la o concluzie uimitoare. Noua generaţie de antidepresive, cu Prozac în frunte, nu este cu nimic mai eficientă decât administrarea de placebo. Cu o condiţie, să arate exact la fel ca medicamentul original.
Reacţiile au fost cele aşteptate. Pe de o parte, acuzaţii furibunde privind metodologia şi chiar seriozitatea cercetării, pe de altă parte, o creştere a numărului de sceptici. Aceştia nu încetează să ne reamintească că multe proceduri terapeutice din psihiatrie au la origine o greşeală sau un raţionament eronat. Aşa au ajuns clorpromazina şi sărurile de litiu medicamente psihiatrice, aşa a fost adoptată utilizarea şocurilor electrice. Dar se mai aude şi câte o voce raţională, cum ar fi cea a lui Darryle D. Schoepp, distins cercetător în domeniul psihofarmacologiei. El ne recomandă să nu exagerăm cu diagnosticul de depresie şi cu tratamentul biologic. Tristeţea, chiar melancolia au un rol esenţial în gândirea creativă.
Nu mi-au displăcut nici sfaturile recoltate din manualul veterinar. Niciodată, dar niciodată să nu îi daţi papagalului să mănânce avocado! Dacă animalul favorit a fost lovit de o săgeată, nu încercaţi să o extrageţi! Şi mai ales nu vă scoateţi din cuşcă hamsterul (sau gerbilul) apucându-l de coadă. Sfaturi bune, utile, inteligente.
