Singuri acasa

Criteriul politic. Libertatea presei. Drepturile individului. Independenta justitiei. Sare pe rana. Gaz pe foc. Apa de ploaie, de fapt. Singurul lucru care impresioneaza cu adevarat e cresterea economica. Sub 3% nu se uita nimeni la tine. Peste 5 incep sa ridice capul. La 8 deja esti interesant. De acolo, primesti cereri de maritis politico-strategic.

Poate acesta e si motivul pentru care raportul de tara al Uniunii Europene ar putea sa fie cu mult mai optimist decat cel de acum 12 luni. Si poate si de aceea intrarea in 2007 va fi o fraza intr-un document oficial anul acesta.

Sigur, risc o predictie aici. Care are si un contra-exemplu: cazul Turciei, unde economia e puternica, insa individul e mic si strivit sub legi si cutume anti-europene. Insa Turcia nici n-ar fi fost luata in calcul daca n-ar fi fost vorba tot de economia ei, cu mult mai electriza(n)ta decat cele ale statelor din jur.

Sigur, e foarte posibil sa ne fi intins mai mult decat e plapuma, iar cresterea aceasta sa fie de fapt motorizata de un puseu de consum alimentat de credite. Pe de alta parte insa, in mod vizibil, segmente intregi ale economiei dau semne ca functioneaza cu adevarat. Magazinele Zara din Occident numesc pe eticheta Romania ca tara producatoare. Automobilele japoneze sau nemtesti n-au cum s-o faca, insa profesionistii din domeniu stiu ca inauntrul lor, cablajele, volanul, tapiteria sau scaunele sunt facute in Transilvania sau Banat. Mai la vedere, Dacia se pregateste sa reintre pe pietele estice, unde e destula lume saraca si - mai nou - suficient de relaxata ca s-o si recunoasca, cumparand o masina super-ieftina. Soft-ul romanesc s-a infiltrat in sistemele de operare de la windows (urmatoarele editii, cele care vor contine, posibil, un antivirus conceput la noi). Iar cea mai mare industrie nationala duduie cu toate motoarele in mii de orase si catune din Europa: muncitorii de export aduc acasa echivalentul a 2-3 exploatari de petrol din Valea Prahovei. Cu tot cu rafinariile aferente.

Ce inseamna asta? Un lucru foarte simplu: politica romaneasca nu va mai fi nevoita sa asculte chiar asa de atent ce spune strainatatea. Intr-un anume sens, cel care tine de mandria nationala, poate fi chiar o experienta placuta. In alt fel insa, responsabilitatea pentru drepturile noastre se intoarce incet-incet la noi. Vom avea ce sa votam chiar mai mult decat pana acum, tocmai pentru ca oamenii pe care ii votam nu vor mai fi atat de constransi in actiunile si vorbele lor ca pana acum. Succesul nostru economic inseamna pana la urma libertatea clasei politice. Care nu are in spate inca o elita economica suficient de puternica incat s-o cenzureze - situatia e mai degraba pe dos.

In adolescenta, cand ramai in primul week-end fara parinti si cu dreptul de a organiza o petrecere, sfarsesti de obicei prost, cu mobila distrusa si bucataria inundata. Ca sa pastram analogia, suntem si noi la ora la care stabilim invitatii: sa-i chemam si pe baietii rasi in cap si imbracati in piele, sa-i invitam si pe hipiotii egalitaristi, sa ne plictisim cu tocilarii sau sa stam doar cu fetele fara prejudecati dintr-a 12-a?

Oricum ar fi, un lucru e sigur: politia de UE nu mai vine decat daca dam foc casei. Sau daca volanul romanesc de la limuzina dlui Prodi se rupe catastrofic in timpul virajului a la Ploiesti.