Ministrul Sănătăţii a anunţat că vrea să taie banii din asigurările de sănătate care merg către spitalele private şi să-i direcţioneze către sistemul public. Nici n-a apucat să-şi facă publică intenţia, că s-a şi declanşat Jihadul. Brusc, omul a (re)devenit acel contabil nepriceput cu mânecuţă, care acum vrea să naţionalizeze fericirea românească. Frumos e că Raed Arafat susţine ideea, ceea ce-i pune în mare încurcătură pe unii dintre cei care, acum un an, îi făceau eroului popular de la SMURD statuie. Dar, pe vreme de iureş, dincolo de raţiunile sau viabilitatea unei decizii administrative încă neasumată politic, vastele bugete de publicitate şi PR ale spitalelor private s-ar putea să fie decisive. Pentru că unii dintre revoltaţii de serviciu n-o fac neapărat din mari convingeri capitaliste, ci sunt aşezaţi la capătul traseului unor bani. Parte din ei, publici, dar cheltuiţi cu nonşalanţă de privaţi.
Nu ştiu exact cum funcţionează, ca tip de finanţare, sistemele de sănătate din ţările aspiraţionale. În plus, mă leagă de politicianul Eugen Nicolăescu o istorie bilateral-isterică, de pe vremea când Sorin Oprescu era omul rău care frâna reforma-n sănătate, iar contabilul liberal era întruchiparea ei în ochii înaltelor conştiinţe care astăzi îl desfiinţează. Deci n-am motive de amabilitate subită la adresa lui. Dar, de această dată, chiar cred că are dreptate. În primul rând, pentru că mi se pare imoral ca statul să colecteze bani pe care să-i împrăştie privaţilor. Da, ştiu, e contribuţie, nu-i taxă, dar e la fel de obligatorie ca orice taxă. Şi toată lumea are dreptul constituţional la asistenţă medicală. Şi ăla din Bucureşti, care se-mpiedică-n bordură şi cade-n recepţia spitalului privat, şi ăla din Codlea, căruia i-au închis spitalul de stat, n-are nici acces fizic imediat la servicii private de sănătate, nici posibilităţi financiare să pună diferenţa de bani între suma decontată de stat să-i scoată apendicele şi factura finală a particularului care-l taie. În al doilea rând, pentru că mi se pare imoral ca, mai ales pe vreme de cruntă criză economică, în timp ce închizi spitale de stat pe motiv de subfinanţare a sistemului, să finanţezi spitale private. Menirea afacerii private e să producă dividende acţionarilor privaţi, după ce, în prealabil, aceştia bagă banii lor privaţi în mustărie. Iar spitalele private sunt, la fel ca orice orezărie, afaceri. Doar că se ocupă cu sănătatea, nu cu alimentaţia publică sau distribuţia de energie. Oamenii care-şi permit au două variante: ori plătesc la centimă consultaţia/intervenţia/internarea şi tratamentele aferente, ori cotizează lunar sistemul asigurărilor private şi beneficiază de asistenţă în limita poliţei pe care şi-au ales-o. Unii dintre ei pretind că, în cazul ăsta, n-ar mai trebui să li se reţină bani din câştiguri pentru finanţarea sistemului public de sănătate. Nimic mai fals! Dacă dă maşina peste ei sau le crapă cordul în trafic, tot SMURD-ul îi resuscitează şi tot la Terapie Intensivă ajung. Care, surpriză, sunt ale dracu' de stat.
Interesele financiare din spatele acestui scandal sunt enorme. Sistemul de stat e-n pragul falimentului economic, fizic, moral şi profesional. Dar nu-i obligatoriu să fie condus de hoţi şi-i singura speranţă de viaţă a milioane de oameni. România nu e, deocamdată, o junglă şi nici n-are trebui să devină. Acolo supravieţuiesc doar fiarele puternice. La noi e un pic altfel...