Ministerul Administraţiei şi Internelor pare a fi o instituţie de-a dreptul blestemată, de când Traian Băsescu a devenit preşedinte al Româ-niei în decembrie 2004. Poate fi, se pare, prea dur ceea ce spun, dar am să argumentez imediat. Atunci, în momentele de euforie şi instalare a noii echipe de putere, unul dintre cei mai bine poziţionaţi oameni părăsea funcţia atribuită după doar câteva zile. Vasile Blaga, căci despre el este vorba, fusese numit consilier prezidenţial pentru probleme de securitate naţională. Conştient încă de atunci că nu-i prieşte traiul atât de apropiat cu Traian Băsescu, Blaga a făcut un exit inteligent de la Cotroceni, pentru funcţia de ministru de Interne. O foarte lungă perioadă, preşedintele n-a avut consilier prezidenţial pentru securitate. Funcţia era girată prin doi oameni: consilierul prezidenţial pentru politica internă Claudiu Săftoiu şi consilier de stat pentru apărare Constantin Degeratu. Vacanţa postului amintit i-a permis preşedintelui să coordoneze nemijlocit şi criza ostaticilor din Irak în primăvara lui 2005. Nu-i mai puţin adevărat că noul şef al statului se simţea ca peştele în apă la discuţiile cu generalii serviciilor secrete. Directorul SRI, Radu Timofte, era uimit la vremea respectivă de abilităţile informative solide ale noului preşedinte al CSAT.
Vasile Blaga, în calitatea sa de ministru de Interne, a fost apreciat de sistem. Respectat, cu simţul dezvoltat al autorităţii (aspect esenţial în MAI), secretarul general al PDL ştia să ţină un echilibru esenţial între cele trei componente: şmecherii şi greii ministerului, cu grade, relaţii şi averi peste medie, grosul trupei (cei peste 150.000 de angajaţi) şi politicienii care cereau pe bandă rulantă favoruri şi protecţie. Real sau nu, indicele de corupţie scăzuse în ochii opiniei publice. Intrat într-un conflict politic cu premierul Tăriceanu pe tema alegerilor europarlamentare, Blaga părăseşte corabia în 2007. Şi o dată cu el, toţi miniştrii PD. Se rupe căruţa Alianţei Dreptate şi Adevăr şi mai departe ştiţi cu toţii ce-a fost. Cristian David este numit ministru de Interne, într-un guvern liberal sprijinit parlamentar de PSD şi UDMR.
În plină campanie electorală, Ministerul de Interne face obiectul unui scandal monstruos, care duce pentru prima oară în istoria CSAT la suspendarea lucrărilor acestui înalt organism. Traian Băsescu pur şi simplu îi dă afară de la Cotroceni pe Călin Popescu Tăriceanu, Cristian David şi alţii, acuzându-i de corupţie în cazul achiziţiilor Dacia Logan pentru Poliţia Română. Afaceri, şpagă, firme favorizate – toate cuvintele acestea se amestecă de sute de ori cu instituţia Ministerului Administraţiei şi Internelor. În afara unei grave lovituri de imagine, nici astăzi n-a fost stabilit vreun vinovat.
În 2009, preşedintele Băsescu îşi bagă din nou coada şi cele două cor-niţe roşii în curtea MAI. Ajungând la o înţelegere cu nominalizatul PSD Gabriel Oprea, acesta îl renumeşte pe chestorul Virgil Ardelean în funcţia de şef al serviciului secret al Ministerului de Interne. Scandal uriaş în PSD, pentru că echipa Dumitru Iliescu-Costică Voicu-Marian Vanghelie şi alţi civili îl doreau pe omul lor la DGIPI. Făcând o întoarcere de 180 de grade, Gabriel Oprea renunţă la funcţia de ministru şi la postura sa în PSD în favoarea unei relaţii solide cu Palatul Cotroceni, care durează şi azi. PSD îl nominalizează pe Liviu Dragnea. Alte frecuşuri, alte intrigi, alte presiuni între PDL şi PSD sau mai degrabă Kiseleff şi Cotroceni. Cert este că nici Dragnea nu rămâne ministru de Interne. Blestematul minister era obiectul unei instabilităţi fără precedent, fapt care-i afecta grav coerenţa instituţională. Vine Dan Nica, iar scandalul Internelor se amplifică, în loc să se potolească. Bătălii pe dosarele DGIPI, urmăriri politice, SRI călare pe DGIPI şi tripleta Iliescu-Voicu-Vanghelie, presiuni uriaşe de la Palatul Cotroceni. Totul culminează cu ruperea coaliţiei PDL-PSD şi a celor nouă luni de concubinaj forţat între cele două formaţiuni adverse. Din ce cauză? Păi, tot de la Interne s-a tras. Dan Nica pronunţă două cuvinte magice: "contrabandă" şi "autocare". Ambele foarte dureroase în contextul campaniei electorale prezidenţiale. MAI era din nou în centrul atenţiei, evident tot cu imaginea grav afectată.
Se realege în funcţie Traian Băsescu, forţează o nouă majoritate şi este reinstalat în funcţia de ministru de Interne Vasile Blaga. Cu toate sughiţurile Cotrocenilor. Batista pe ţambal timp de un an, toate bune şi frumoase, reforma statului, rezultate bune etc. Până la 24 septembrie 2010, o dată de referinţă în raportul de forţe din interiorul statului român. Mii de poliţişti (şi nu doar ei) adunaţi la poarta palatului prezidenţial strigă din răsputeri sloganul fanilor Stelei către Gigi Becali: "Ieşi afară, javră ordinară!". Eh, de atunci, răzbunarea nu se mai termină. Primul ras a fost, evident, Vasile Blaga. La ceremonia de schimbare din funcţie, preşedintele Băsescu ameninţă "activul de comandă" al MAI. Îl instalează în funcţie pe anonimul Traian Igaş, finul finului său Falcă de la Arad. Sunt eliminaţi, pe rând, şeful IGP, al Jandarmeriei, al IGSU şi toţi secretarii de stat importanţi. Noul şef al Poliţiei Române îşi face subordonaţii nenorociţi şi beţivi. Din punctele de trecere a frontierei sunt luaţi de colegii lor cu elicoptere şi autobuze poliţişti de frontieră cu sutele şi duşi la DNA. Furia anti-MAI atinge azi cote paroxistice sub comanda supremă, drept represalii pentru strigăturile din 24 septembrie 2010. Pe fondul acestui haloimăs ordonat de la cel mai înalt nivel, se alege praful şi de obiectivul politic esenţial pe plan european al României, aderarea la spaţiul Schengen. Pentru că, nu-i aşa, UE nu se poate baza pe un minister pe care, oriunde pui degetul, iese corupţie. Afirmaţie făcută de cel mai înalt demnitar al statului român şi care vine mănuşă marilor oponenţi ai aderării noastre la spaţiul Schengen. Indiferent de explicaţii, Ministerul Administraţiei şi Internelor parcurge cea mai neagră perioadă a sa de la prăbuşirea regimului Nicolae Ceauşescu. În regimul Traian Băsescu.