Statul roman este, prin insasi constructia lui, unul de tip represiv represiv. In orice areal geografic normal (pe medie) la cap, statul e in slujba cetateanului. La noi, in Romania, plai de dor, e fix impotriva lui. El, statul, are toate drepturile, iar cetateanul-contribuabil, care-l tine pe banii lui, toate obligatiile. Cum misca in front vreo categorie socio-profesionala, structura statala, sistemul, cum generic e denumita ea, se mobilizeaza, se repliaza si loveste fara mila. Pentru ca trebuie, prin reprezentantii sai, sa-si conserve perenitatea atotputerniciei.
La un moment dat, conducerea statului a decis ca practicantii profesiilor liberale, cei care de regula misca-n front, trebuie dati cu fruntea de tarana si, ulterior, aliniati in categoria necuvantatoarelor. Dat fiind ca, in ciuda eforturilor remarcabile, procuratura n-a gasit suficiente indicii pentru declararea respectivilor pericole sociale si incarcerarea lor in grup, plus ca nu dadea foarte bine la imaginea europeana, s-a apelat la Fisc. Care a scormonit si a avut o revelatie. Si a inceput asa-numita cruciada a drepturilor de autor, condimentata, pe surse binevoitoare, calcand in picioare secretul fiscal, cu informatii despre castigurile unor vedete de televiziune si ale unor ziaristi cu nume. In esenta, burjuii pusi la stalpul infamiei, vinovati mediatic pentru criza economica si scaderea veniturilor bugetarilor, ar fi trebuit beliti de TVA.
Mai pe vara, mai multi cetateni ai Romaniei, intre care si sussemnatul, oameni care au platit la viata lor taxe si impozite infinit mai mari decat toti prostii care-i injura, au decis si ei, ca d-aia cu capete pe umeri, ca nu accepta statutul de tapi ispasitori si ca nu vor sa fie bataia de joc a nimanui. Asa ca au dat statul in judecata, fiindca li s-a parut ilegal sa li se perceapa retroactiv TVA pe drepturile de autor aferente activitatilor independente prestate in ultimii cinci ani. Bani pe care ei nu i-au incasat si pe care ANAF nu li i-a solicitat niciodata in diversele comunicari scrise aferente incheierii fiecarui an fiscal.
Nu mai insist asupra cazului, s-a scris pana acum cam tot ce se putea scrie la modul juridic si decent. Luni, Curtea de Apel Bucuresti a suspendat, printr-o sentinta executorie, pana la judecarea pe fond a procesului, aplicarea tuturor actelor normative pe care se bazeaza statul in hartuirea noastra. Personalizand, eu, cetateanul Ciutacu, sunt, la ora asta, platitor de TVA pe activitatea curenta (benevol declarat), ma aflu in plina procedura de inspectie fiscala si, cel putin pana acum, nu am ce sa reprosez angajatilor statului care desfasoara controlul. In mod logic si legal, actiunea ar trebui sa inghete pana la judecarea pe fond a cauzei. Dat fiind, insa, ca, spre deosebire de filosofii vocali de televizor care (desi nu s-au constituit parti in proces) au bagat rapid capul in poza castigatoare, stiu cine si cum a pornit actiunea dementa de epurare a noastra prin constrangere financiara, nu-mi fac mari iluzii. Pentru ca nu ma astept ca statul, reprezentat la vedere in aceasta speta de Sorin Blejnar, sa ia act cu resemnare de hotararea instantei. Altii, mai harnici decat mine sau care au fost calcati rapid de inspectorii fiscali, au platit deja sau au picat la pace (naiv, dupa parerea mea) cu ANAF sa fie declarati prestatori de activitati dependente si o sa-si bage angajatorii in penal, la cheltuieli sau chiar in faliment. E treaba lor cum se descurca, dar, in ciuda pildei tampite "capul plecat sabia nu-l taie', lasitatea se plateste.
La ora asta, ca tot e Romania-n dificultati financiare, statul in curs de reformare imi datoreaza aproximativ 9.000 RON (in urma regularizarii aferente impozitarii pe venitul global pe ultimii cinci ani) si 2.100 RON (cheltuieli de judecata, ca societatea de avocatura "Piperea si asociatii' nu lucreaza pe banii ei in beneficiul nostru). Deci sunt (si, alaturi de mine, inca vreo doua maini de oameni care au ales sa nu puna capetele in tarana) creditor net al statului. Si contribui, impotriva vointei mele, suplimentar fata de ceea ce fac curent, spre exemplu, la plata salariilor ziaristilor de casa ai Cotrocenilor care anunta pe surse din ANAF cat castig eu din diverse contracte pe care le inchei fiindca pe mine nu ma plateste nimeni daca nu muncesc. Data fiind impotrivirea mea de fond de a finanta camarila mediatica portocalie, n-ar fi frumos s-o contactez, intru rezolvarea rapida si eficienta a problemei, pe executoarea judecatoreasca priceputa pe care propaganda portocalie a facut-o eroina pentru ca l-a scos din casa pe Vadim Tudor?
P.S. Pana sa ne omoare Basescu, ne omoram noi singuri, ca breasla, prin lene, prostie si incompetenta.