Presa occidentală (se vede că nu l-a citit pe Emil Cioran, filosoful care a avertizat că suntem un popor castrat de orice spirit eroic), şi nu numai ea, chiar şi cea din ţări africane şi asiatice se miră de lipsa de reacţie a parlamentarilor români. Au trecut peste gestul suicidal ca peste o şedinţă ordinară. Pe mine nu mă miră. Mă revoltă în schimb lipsa de reacţie a neparlamentarilor, civili modeşti, faţă de Boc, premierul-marionetă care şi-a continuat, ca şi când nimic nu s-ar fi petrecut, împlinirea milimetrică a ordinului de la Cotroceni. În alte ţări, poate că un parlamentar i-ar fi sărit la beregată. Sacrificiul acelui om era un prilej de trezire din apatia politică, de destrămare poate a organismului bolnav, devenit majoritar prin mercenari cumpăraţi, de dat jos – de ce nu? – tartorul de la Cotroceni, de exprimat ceva în sfârşit bărbăteşte. Ar fi dat cu premierul de pământ, urlându-i – nemernicule. I-ar fi şifonat cravata. Poate că un ziarist ar fi aruncat după el cu pantoful. I-ar fi dat, la plecare, o palmă liftiera. L-ar fi scuipat şoferul, propriul şofer, aruncându-i în nas cheile maşinii şi dându-şi demisia. Nimic. Un doctor nemernic de la spitalul unde este internat supravieţuitorul, azi o masă de carne vie, declară zâmbitor, de zece ori pe zi, că Sobaru e perfect sănătos, că tocmai a avut, Dumnezeule, "o discuţie cordială cu el" şi i s-au asigurat toate cele pentru festinul de Crăciun. Chiar nu ţi-e ruşine, măi slugă în halat alb, să spui că ai avut o "discuţie cordială" cu o bucată de carne însângerată? Pentru cine minţi şi minimalizezi?
A fost Crăciunul. M-am bucurat lângă cei dragi. Sângele şi saltul eroic în gol al lui Sobaru, peste un Parlament amorţit şi peste o ţară incapabilă de reacţii, a rămas ca un avertisment, ca un blestem poate. A fost mai mult decât toate protestele sindicale încropite în anul care se încheie. Protestul electricianului "cuminte" (aşa îl descria un coleg) din Televiziunea publică a făcut înconjurul lumii. Obosit de atâta înconjur, va poposi oare şi pe la noi, în nişte conştiinţe? Nădăjduiesc prea mult? Să nu deranjăm spiritul de jumară şi sarma de la mesele de sărbătoare.
P.S. Fii sigur, îmi scrie un prieten, că protestul lui Adrian Sobaru "nu i-a căzut bine la piftie regimului Băsescu. Ceva rămâne, puterea se clatină". Aşa să fie oare? Am văzut "poporul" adunat de Sărbători la poarta lui Becali pentru un bacşiş de 50 RON. Se scanda "Dă-ne, nea Gigi!", iar sărmanii se călcau în picioare. Europarlamentarul îi mâna şi îi grăbea ca pe oi. Am avut, îngrozit, imaginea următoarelor alegeri în România. Camioane cu bani, camioane cu mălai. Jumătate din România poartă azi – uitaţi-vă pe străzi – pufoaicele Băsescu. La asemenea sărăcie şi promiscuitate sunt greu de închipuit reacţii de sorginte morală. Să fim noi un popor vaccinat la orice junghi de demnitate, insensibil la orice crampă sufletească, având orgasm doar la biciuire şi insultă?
Citește pe Antena3.ro