Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Guvernanţii noştri par să fie adepţi fanatici ai minimalismului. Mai puţine şcoli şi mai puţini profesori înseamnă, cică, un straşnic progres pentru educaţia populaţiei – prioritate naţională, de altfel. Şi Sănătatea va profita – ni se spune – de pe urma unei „reforme” după aceeaşi reţetă. Până acum, românii s-au chinuit ca proştii fiindcă aveau prea multe spitale... Dar, gata, cârmacii înţelepţi ai naţiunii au găsit soluţia să ne curme suferinţele.
Mai puţini medici înseamnă, automat, mai puţini pacienţi. Sigur, se vor înmulţi bolnavii. Dar nu pentru multă vreme. Fiindcă un alt mare avantaj al acestei „reforme” este accelerarea „ieşirilor din sistem”. Ceea ce va aduce economii majore nu doar la bugetul asigurărilor de sănătate, ci şi în sistemul de pensii. Se va rezolva şi dezechilibrul dintre populaţia activă şi cea inactivă. Bomba demografică va fi în sfârşit dezamorsată, fără să fie nevoie de măsuri pentru încurajarea natalităţii. Populaţia României va întineri mult mai rapid, prin selecţie naturală.
Trăieşte cine are zile! Cam aşa s-ar putea rezuma programul sanitar al actualei Puteri. Despre alte forme de asistenţă pentru persoane aflate în dificultate nici nu poate fi vorba. Traian Băsescu ne-a spus răspicat să ne scoatem din cap gărgăunii despre „statul social”. Emil Boc a amplificat semnalul transmis de la Cotroceni şi ne-a dojenit că ne-am lăsat transformaţi de perfida Opoziţie într-o naţiune de pomanagii. „La muncă, nu la întins mâna!” – ne strigă, indignat, premierul care a adus şomajul pe culmi istorice.
Şi fiindcă pomana e treaba babelor pioase, nu a unui stat serios, strategii PDL au mai venit cu o idee: protecţia socială să fie pasată Bisericii! Să se spele popii pe cap cu enoriaşii pauperi, degrevând astfel funcţionărimea laică de o sarcină dificilă.
Din perspectiva puterii, manevra are două mari avantaje. În primul rând, induce percepţia că protecţia socială nu este un drept al cetăţeanului, ci un hatâr la latitudinea subiectivă a unor persoane. Un favor pe care trebuie să-l meriţi şi pentru care trebuie să fii recunoscător. Chiar dacă, de fapt, cei care îl oferă nu fac altceva decât să distribuie fonduri publice, colectate din taxele şi impozitele tuturor. Statul ne obligă la solidaritate, dar ne oferă în schimb doar o caritate facultativă, pe banii noştri...
„Pomenile” din bani publici nu vor cumpăra doar recunoştinţa amărâţilor care ar trebui să beneficieze, oricum, de asistenţă socială. E mai mult decât probabil că şi „intermediarii” acestui bizar sistem vor deveni brusc mai atenţi la semnalele puterii lumeşti. Trăim, doar, în ţara lui „cine împarte, parte-şi face”, şi nici slujitorii Domnului nu sunt feriţi de ispitele „ochiului dracului”. Chiar şi din motive complet altruiste, mulţi dintre ei ar putea fi uşor transformaţi în agenţi electorali...
Citește pe Antena3.ro
