"Tovarăşul", decorat de Kremlin în contul "marelui război"

În impresionanta colecţie de distincţii acordate cuplului Ceauşescu (medalii, decoraţii, chei onorifice ale oraşelor, diplome), primite de la şefi de stat şi de guvern din toată lumea, figurează şi medalia jubiliară "30 de ani de la victoria în marele război pentru apărarea patriei 1941-1945".

Instituită de Prezidiul Sovietului Suprem al Uniunii Republicilor So­vietice Socialiste prin Decretul de la 25 aprilie 1975, medalia i-a fost acordată lui Nicolae Ceauşescu două săptă­mâni mai târziu.

Onoarea decernării prestigioasei decoraţii i-a revenit ambasadorului sovietic la Bucureşti, V. J. Drozdenko, în timpul ceremoniei desfăşurate la sediul CC al PCR. Diploma era însoţită şi de un mic text care cuprindea, pe lângă numele emitentului şi titlul distincţiei, şi o formulă consacrată: "participantului la război".

Ironie a sorţii, anii "marelui război" Ceauşescu şi-i petrecuse departe de front, la "adăpost". Între 1940 şi 1944 a fost închis, din cauza convingerilor politice, la Jilava, Caransebeş, Tg. Jiu. Au fost anii de "şcoală revoluţionară", cum îi va plăcea să spună peste decenii, când devenise deja primul om al ţării. Despre perioada de detenţie vorbea însă arareori, în cercurile de prieteni. Ştim totuşi că tânărul Nicolae Ceauşescu, pe atunci în vârstă de 25 de ani, se îndeletnicea, ca mai toţi deţinuţii, cu partidele de şah, joc ale cărui taine le-a aflat de la colegii de celulă. Pe lângă sportul minţii, a deprins şi câteva meserii, fiind repartizat la atelierele de zugrăvit (la Caransebeş) şi în echipa de electricieni (la Tg. Jiu). În lagărul de muncă Tg. Jiu, unde se aflau 6.000 de deţinuţi, a stabilit relaţii bune cu paznicii şi chiar a luat legătura cu ex­te­riorul. Adeseori, primea şi vizitele tovarăşei sale de viaţă, Elena Petrescu.

În 1975 însă, la data înmânării medaliei jubiliare, Nicolae Ceauşescu trecuse într-o altă etapă a carierei politice, ocupând deja primele funcţii în partid şi în stat. Şi relaţiile diplo­mati­ce cu URSS, condusă în acea pe­ri­oadă de Leonid Brejnev, se normalizaseră, după momentul critic din august 1968, când "Geniul din Carpaţi" refuzase invadarea Cehoslovaciei.

Povestea medaliilor acordate de URSS lui Nicolae Ceauşescu şi-a scris ultima filă abia în 1990, când medalia jubiliară (1975), ordinele "Lenin" (1973, 1988) şi "Revoluţia din Octombrie" (1983) i-au fost retrase post-mortem fostului şef de stat român.