Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Muzeul National de Istorie a Romaniei(MNIR) a organizat o superba si emotionanata expozitie dedicata acestui eveniment.
Sunt expuse coroanele purtate de regele Ferdinand si regina Maria, sceptrul regelui Ferdinand, fastuoasele mantii de incoronare, alaturi de numeroase documente, publicatii, imagini, medalii sau obiecte de mobilier. Toate sunt marturii ale uneia dintre cele mai importante zile din istoria poporului roman.
Hotararea cu care Regele Ferdinand si Regina Maria au luptat pentru refacerea Romaniei Mari si dragostea de tara pe care au dovedit-o mai ales in timpul Primului Razboi Mondial (totul bazat pe jertfa poporului roman, asa cum recunoaste chiar Ferdinand in Proclamatia de la Alba Iulia), au facut ca Incoronarea de la 15 octombrie 1922, sa fie privita ca un fapt firesc.
In "Insemnari zilnice' , regina Maria ne-a lasat cuvinte nepretuite despre acest eveniment.
La 7 octombrie, aflata la Sinaia, regina se va supune unor sedinte foto chinuitoare, imbracandu-se pentru a lasa marturie posteritatii, cu straiele pe care le va purta la marele eveniment.
"(...) A fost o corvoada exasperanta, dar singura consolare a fost ca toaleta mea este remarcabila. Port splendid imensa coroana de aur, incrustata cu pietre pretioase, si mantia coplesitoare. Arat ca acele statui ale Fecioarei care , in tarile catolice, sunt in mod special invesmantate si impodobite cu bijuterii in zilele de sarbatori si purate pe strazi in procesiuni. Lucrat pe un fond cu fir de matase rosie are umbre splendide, ca un apus de soare. Coroana, care are forma coroanelor de pe vechile fresce romanesti, ma avantajeaza extraordinar. (…) Sunt, desigur, a mon avantage in aceasta tinuta dificila si, cum am reputatia de a nu ma da bauta, din punctul meu de vedere, ca femeie, este important, pentru ca in aceasta zi mare, ca regina a poporului meu, vreau ca inimile lor sa bata pentru mine cu mandrie. Nu vreau sa-i dezamagesc, am aceasta ambitie. Asa ca am lasat o femeie sa ma fotografieze, pentru ca poate vedea detaliile pe care un barbat nu le remarca.(...)' . Pe 10 octombrie regele Ferdinand avea sa fie supus aceluiasi "tratament'.
ZIUA INCORONARII NOASTRE
"Duminica, 15 octombrie 1922/ Alba Iulia. Ziua incoronarii noastre.
Ploaie! Aceasta a fost prima impresie – dar nu o ploaie tare, doar o stropitura pe fereastra mea, mici linii lungi si distantate ceea ce din feririce inseamna ca erau doar picaturi si la linia orizontului se ridica un soare palid. (…).' Regina s-a pregatit pentru ceremonie chiar in trenul regal. Apoi... "(...) Am coborat in toaleta mea rosu-auriu, pe umeri cu o mantie de catifea purpurie, captusita cu albastru si argintiu, si pe cap cu un voal auriu strans bineinteles cu "marele' meu "Cordon' si "Steaua'. Arata destul de bine, dar fireste ca este simpla fata de celelalte printese si regine care aveau deja diademele pe cap. Toti aratau perfect si erau cu totii draguti, ceea ce se intampla rar. Cele doua fiice ale mele regine, fiecare in genul ei, era o placere sa le vezi. (...) Am fost foarte mandra de femeile din familia mea. (...)'
"Alba Iulia este frumoasa. Un orasel-cetate vechi, si acolo, in mijlocul zidurilor crenelate, fostul guvern (Averescu) a construit mica catedrala unde urma sa aiba loc incoronarea. Ea este in centrul unui scuar, inconjurata de o cladire, ca o manastire. A fost foarte mult criticata si are, fireste, greseli, dar, in general, arata extrem de frumoasa si placuta si a fost minunat impodobita si ingrijita.
Am sosit la biserica unde toti oaspetii isi ocupasera deja locurile. Nando si cu mine stateam pe scaunele-tronuri, unul in fata celuilalt. Slujba a fost frumoasa, sobra, nu prealunga, corul excelent. Interiorul bisericii, desi nu este mare, este impozant si frescele sunt bune.
Dupa ce s-a terminat slujba, Nando si cu mine, urmati de cei care ne duceau coroanele si mantiile, am iesit afara, in marele scuar din partea cealalta a bisericii, unde se ridicase o estrada cu un baldachin deasupra. Toti oaspetii au luat loc in jurul estradei unde doar Nando si cu mine stateam singuri. Batranul Ferekide, ca presedinte al Senatului, si Orleanu, presedintele Camerei, au inaintat cu coaroanele noastre, generalul Lupescu cu mantia majestatii Sale, si generalul Popovici cu a mea. (…) Ferekide a inaintat spre Majestatea Sa, cu coaroana de otel, dupa ce generalii ne pusesera pelerinele sau, mai degraba, mantiile noastre regale, a mea toata in rosu si aur, pe care am descris-o deja, si a lui Nando in rosu-purpuriu, ambele brodate cu diferite insemne ale Romaniei Unite, Nando, care a pus greaua coroana pe capul meu, in timp ce toate clopotele au sunat si acele salve de salut regal au fost trase. Nando m-a ridicat si m-a sarutat in vreme ce toti cei prezenti au aclamat din toate puterile si toate muzicile militare au cntat imnul national. Cred ca trebuie sa fi fost o frumoasa imagine, si sper ca Majestatea Sa si cu mine ne-am jucat bine rolul si am aratat cum am putut mai bine in vesmintele noastre coplesitoare. (...)'
Se spune ca aceasta ceremonie a fost imaginata de regina insasi, care a prleuat cate putin din traditia britanica (de exemplu baldachinul) si ce s-a putut din cea romaneasca. Ceremonia de la Alba Iulia "a fost evenimentul monden al anului' dupa cum spune dl. dr. Ernest Oberlander-Tarnoveanu, directorul general al MNIR, a fost filmata si fotografiata, iar presa de pretutindeni, din Europa si America a relatat despre aceasta minunata zi.
"Am mers foarte incet sub baldachinul care a fost purtat de ofiterii din regimentele noastre, indreptandu-ne spre palatul care este construit in chip de manastire, in jurul scuarului bisericii, urmati de familie si de oaspetii nostri. Am urcat incet scara si apoi ne-am inclinat in fata oamenilor de jos, care ne-au aclamat cu ovatii extraordinare. Apoi, incepand cu familia, au trecut cu totii sa ne felicite sio sa ne sarute mainile.
Totul a decurs cat se poate de bine, avand in vedere ca in tara noastra toate marile ceremonii sunt greu de organizat, din mai multe motive, principalul fiind ca nu exista traditie, totul trebuie inventat de cei care stiu prea putin. Intreaga ceremonie insa a fost pitoreasca, sobra si, in acelasi timp, nepretentioasa.'
A urmat marele banchet, apoi parada militara. Orasul-cetate "era in srabatoare si plin de flamuri'.
Perechea regala si oaspetii sai au mers apoi la Bucuresti, unde au fost organizate alte petreceri, ca sa se bucure si poporul. Regele Ferdinand si Regina Maria nu au lipsit de la ele, chiar daca vremea a fost potrivnica si a plouat tot timpul.
Expozitia de la MNIR, de care s-a ocupat in mod special Cornel Ilie, din partea muzeului, dar a fost o colaborare minunata a mai multor muzee- "o solidaritate culturala', rar intalnita, dupa cum remarca doamna Adina Rentea, directorul Muzeului National Cotroceni, poate fi vizitata pana la 15 octombrie. Iata si ceilalti colaboratori culturali: Muzeul National Peles, Institutul Cultural Roman "Mihai Eminescu' din Chisinau, Ministerul Afacerilor Externe, Muzeul National al Unirii din Alba Iulia, Casa Memoriala "Costin Petrescu'. Toti acestia au dorit "sa readuca in memoria contemporanilor oamenii si faptele care au facut istoria acum 90 de ani, cu ocazia acelui eveniment nerepetabil – Incoronarea de la Alba Iulia, din cetatea in care a intrat triumfator primul unificator al romanilor, Mihai Viteazul.
Proclamatia regelui Ferdinand, din 15 octombrie 1922
"Prin gratia lui Dumnezeu si vointa Nationala am mostenit Coroana Romaniei, dupa glorioasa domnie a Regelui Intemeietor. Suindu-ma pe Tron am rugat Cerul sa dea rod muncei, ce, fara preget, eram hotarat sa inchin iubitei mele tari, ca bun Roman si Rege. Pronia cereasca a binecuvantat si, prin barbatia poporului si vitejia ostasilor, ne-a dat sa largim hotarele Regatului si sa infaptuim dorul de veacuri al Neamului nostru. Am venit astazi cu Regina - care ne-a fost tovarasa in credinta neclintita la rastriste si la bucurie - ca printr’aceasta sarbatoare sa consacram in fata Domnului si a scumpului nostru Popor legatura ce ne uneste dea-pururea cu dansul.
Punand pe Capul Meu, intr’aceasta straveche cetate a Daciei Romane, Coroana de otel de la Plevna, pe care noi si glorioase lupte au facut-o pe veci Coroana Romaniei-Mari, Ma inchin cu evlavie memoriei celor cari, in toate vremurile si de pretutindeni, prin credinta lor, prin munca si prin jertfa lor, au asigurat unitatea nationala si salut cu dragoste pe acei cari au proclamat-o intr’un glas si o simtire de la Tisa pana la Nistru si pana la Mare.
(...)
Acestei sfinte misiuni, in neclintita unire cu Poporul nostru, voiu inchina toate puterile mele de om si Rege si asupra ei chem, in aceasta zi solemna de inaltare sufleteasca, binecuvantarea celui A-Tot-Puternic. FERDINAND I, Alba-Iulia, 15 Octomvrie 1922'.
