Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În România, procurorii au ajuns să folosească domeniul paranormalului pentru a-şi justifica activitatea şi măsurile luate în dosarele penale. Aşa s-a întâmplat în dosarul în care Dan Voiculescu este judecat privind modul în care a fost privatizat Institutul de Cercetări Alimentare.
În lipsa unor probe directe şi chiar probe indirecte, procurorii au folosit argumente cu caracter psihologic şi extrasenzorial pentru a motiva măsura trimiterii în judecată a mogulului din Băneasa. În rechizitoriu, Voiculescu este acuzat de tehnici telepatice de influenţare a persoanelor cu funcţie de decizie în procesul de privatizare a institutului în cauză. Afirmaţia aruncă în derizoriu întreg dosarul şi demonstrează faptul că dosarul este alcătuit pe supoziţii şi că nu există dovezi, ci doar presupuneri.
La pagina 165 din rechizitoriul ICA, procurorii DNA scriu textual: “Toţi cei implicaţi (…) au acţionat în interesul Grivco SA din considerente telepatice ori din necunoaştere sau prostie”. Dan Voiculescu este suspectat de procurori de utilizarea unor tehnici parapsihologice.
Procurorul Doru-Florin Ţuluş, şef secţie la DNA, aviza rechizitoriul respectivului dosar (4/P/2007) în 3 decembrie 2008. El îşi însuşea astfel concluziile procurorului Emilian Eva, subaltern, care fac din acest dosar un instrument puţin credibil din punct de vedere juridic dar “beton” în îndeplinirea sarcinii de a pedepsi adversarul cel mai notoriu al preşedintelui Băsescu Traian.
Ţuluş intra pe nisipurile mişcătoare ale telepatiei fiind probabil şi sub influenţa tensiunilor din viaţa personală, în plin proces de dizolvare a unei căsnicii de 16 ani cu o judecătoare din Cluj. În plus se afla şi sub presiunea unei proceduri disciplinare a CSM, fiind absolvit de răspundere exact în săptămâna când aviza “Telepatia”. Şi Emilian Eva avea presiuni extrasenzoriale în urma complicaţiilor unui partaj, din care pierdea bunuri de 65.000 de euro şi a perturbării unui credit de peste 100.000 franci eleveţieni. În plus, tot în 2008, Emilian Eva se afla într-o dispută amoroasă reclamată la DNA de un procuror din DIICOT pentru favorurile unei avocate din Iaşi.
Când au fost întocmite dosarele lui Dan Voiculescu?
În aprilie 2007 Traian Băsescu a fost suspendat pentru prima oară din funcţia de preşedinte al României de o comisie condusă de Dan Voiculescu.
În aprilie 2007 DNA a început urmărirea penală împotriva lui Voiculescu în Dosarul Loteria II.
În septembrie 2008 Dan Voiculescu şi-a anunţat candidatura la funcţia de senator de Bucureşti, arătând că obiectivul său central în Parlament rămâne demiterea lui Traian Băsescu printr-o nouă suspendare.
În septembrie 2008, în debutul campaniei electorale, DNA a început urmărirea penală în Dosarul “Telepatia– ICA”.
Care sunt argumentele procurorilor?
Argumentele procurorilor au un caracter filosofic (“o versiune contrară înseamnă să admitem că toţi cei implicaţi şi-au încălcat atribuţiile de serviciu”) sau pseudoreligios (“au acţionat în interesul Grivco SA din considerente telepatice”).
Nu există probe directe şi, potrivit avocaţilor, nici măcar probe indirecte.
Nu există fapte materiale reţinute în sarcina lui Dan Voiculescu (ce a făcut, când a făcut, cum a făcut).
Care sunt argumentele avocaţilor?
Rechizitoriul nu cuprinde fapte de natură penală în ceea ce îl priveşte pe Dan Voiculescu. Starea de fapt este prezentată într-o formulă vagă, generală, lipsind elementele de fapt concrete care i se reproşează, indispensabile unui rechizitoriu (art. 263, al.1, CP).
Procurorul prezintă doar texte de incriminare şi reproduce conţinutul acestora, fără nici o referire la o faptă concretă.
Rechizitoriul se bazează pe supoziţii şi formulează prezumţii de culpabilitate, incompatibile cu prezumţia de nevinovăţie, prevăzută în art. 5 Cod Penal, în mod expres.
Chiar procurorii recunosc că nu au probe, la filele 164-165 ale rechizitoriului, unde în loc să prezinte fapte arată că “analiza întregului mecanism reliefat de modul de derulare a procedurii de privatizare relevă că...”. Analiza o fac analiştii, procurorii trebuie să prezinte fapte.
Dobândirea acţiunilor ICA este încadrată de procurori la infracţiunea “spălare de bani”, dar la filele 35-36 sunt descrise operaţiuni de natură comercială sau civilă a căror legalitate nu e contestată şi fără relevanţă penală.
Încadrarea se face tot pe bază de raţionament, nu de probe. De asemenea, nu se arată care este actul material, în ce constă acesta şi câte sunt, de fapt, pentru a susţine că spălarea de bani este în formă continuată.
Nu s-a respectat legea în ceea ce priveşte sesizarea organelor de urmărire penală. Astfel, ordonanţa prin care s-a dispus extinderea cercetărilor la Dan Voiculescu (iniţial, el nu figura în dosar) este nelegală. Ordonanţa a fost emisă în 24.09.2008. Înainte de acest act nu exista nici o sesizare. DNA s-a folosit de două denunţuri anonime, din care unul era copia unui articol de ziar. Denunţurile anonime nu pot fi luate în considerare decât pentru ca organul de urmărire penală să se sesizeze din oficiu. DNA nu s-a sesizat din oficiu, aşa că în cazul lui Dan Voiculescu nu există niciun act de sesizare penală prevăzut de lege. Dacă legea s-ar respecta în România, instanţele trebuia să constate nulitatea absolută a rechizitoriului pe numele lui Dan Voiculescu, o dată ce nu s-a făcut sesizarea penală. Dosarul trebuia retrimis la Parchet, pentru refacerea cercetării penale, dar instanţa ICCJ a refuzat acest lucru.
Toate actele de urmărire penală cu privire la Dan Voiculescu au fost efectuate ÎNAINTE de începerea urmăririi penale în cazul său. Astfel, s-a încălcat iremediabil dreptul la apărare, fiindcă nu s-a dat posibilitatea avocatului lui Voiculescu de a pune întrebări martorilor, de a formula cereri şi a depune memorii, întrucât nu era parte în dosar. Voiculescu nu a mai putut face observaţii cu privire la întrebările puse de procuror expertului sau de a cere completarea expertizelor sau de a solicita expertize proprii. CEDO sancţionează astfel de proceduri.
În ce condiţii poate fi condamnat cineva într-un stat de drept?
Într-un stat de drept, o condamnare se pronunţă dacă instanţa constată că fapta există, că aceasta constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat. În dosarul “Telepatia – ICA”, întocmit imediat după prima suspendare a lui Traian Băsescu, în sarcina lui Dan Voiculescu nu se reţine nicio faptă, nicio participare, nicio probă.
În condiţiile în care Dan Voiculescu nu este acuzat de nicio faptă, e limpede că non-fapta, deci non-infracţiunea, nu putea fi săvârşită de el.
