Judecătorului care l-a lăsat în libertate pe Cioacă îi băltea dosarul de sânge, dar el voia “elemente noi”

În motivarea respingerii arestării preventive, poliţistului acuzat că a ucis-o pe Elodia i se face un potret de “cetăţean model”.
Judecătorul Florin Purigiu de la Tribunalul Bucureşti a respins propunerea de arestare preventivă a lui Cioacă, lăsându-l în libertate, pentru că a considerat că noile probe găsite în locuinţa lui Cioacă nu reprezintă “elemente noi”. În plus, judecătorul Purigiu consideră că Cioacă este un cetăţean model, cu un comportament exemplar.

Probe zdrobitoare
În lunile septembrie şi noiembrie a.c., procurorii care au preluat dosarul au efectuat mai multe percheziţii în apartamentul în care Cioacă a locuit cu soţia lui, Elodia Ghinescu. Trecuseră cinci ani de la dispariţia acesteia. Între timp însă, tehnicile de investigare criminalistică au evoluat. Cu ajutorul aparatului CRIME LITE (un echipament de relevare a urmelor de ultimă generaţie), criminaliştii au descoperit mai multe urme de sânge, localizate în aceeaşi zonă a apartamentului. Numărul şi dinamica lor probează, fără niciun dubiu, că Elodia a fost victima unei agresiuni deosebit de violente. Pe un perete al dormitorului, sub un strat nou de vopsea lavabilă şi altul de glet, au fost găsite mai multe urme de sânge. La baza acelui perete, sub parchet, anchetatorii au descoperit o urmă de sânge de jumătate de metru lungime. Sunt dovezi certe că persoana care a sângerat n-a avut nicio şansă de supravieţuire. Iar sângele, s-a demonstrat ştiinţific, aparţine Elodiei. Sunt probe noi. Pe unii îi miră: cum de a fost posibil ca ele să fie descoperite abia acum, după cinci ani de la comiterea faptei? S-a întâmplat ca şi în cazul criminalilor care, neprinşi cu amprentarea digitală, au fost dovediţi apoi cu expertizele genetice.
Sunt elemente noi care, coroborate cu certificatul de deces emis în urma declarării morţii prezumate a Elodiei, susţin teoria că avocata a fost ucisă de soţul ei, în noaptea de 29/30 august 2007, în acel apartament.

Motivarea judecătorului
“Tribunalul consideră că descoperirea unor probe noi sau apariţia unei hotărâri declarative de moarte nu constituie temeiuri noi care să poată întemeia o nouă propunere de arestare, întrucât existenţa indiciilor temeinice că inculpatul a săvârşit fapta a fost reţinută de instanţa supremă, atunci când a luat faţă de acesta măsura obligării de a nu părăsi ţara”, motivează judecătorul Purigiu.
Probele existente în septembrie 2007, când ÎCCJ a dispus acea măsură, sunt însă cu mult mai puţine decât cele de acum. Atunci s-au avut în vedere următoarele indicii: sesizarea dispariţiei după trecerea unui interval de 5 zile; inexistenţa vreunui indiciu cu privire la faptul că Ghinescu Elodia Marilena trăieşte sau că ar fi putut fi răpită şi lipsită de libertate; existenţa urmelor de sânge aparţinând victimei pe mai multe obiecte din locuinţă (n.r. - uşa de acces în dormitorul matrimonial, tocul uşii dormitorului, maşina de spălat, gresia şi faianţa din baie, gresia din hol, sub un cufăr, o sticlă de parfum aflată în dormitor); existenţa urmelor de sânge aparţinând victimei pe mocheta din portbagajul autoturismului şi pe tocul pistolului găsit în torpedoul maşinii, toc despre care învinuitul a susţinut că îi aparţine şi că îl folosea de fiecare dată când era de serviciu pentru a-şi pune pistolul din dotare; detectarea comportamentului simulat al învinuitului cu prilejul testării sale cu tehnica poligraf; declaraţiile contradictorii ale învinuitului în legătură cu petrecerea orelor premergătoare dispariţiei; existenţa unei relaţii tensionate între învinuit şi soţia sa; inexistenţa vreunor demersuri din partea învinuitului pentru a-şi găsi soţia (la spitale, la socrii săi, la prietenii apropiaţi). “Indicii ce justifică presupunerea rezonabilă că este posibil ca învinuitul să fi comis fapta ce i se impută privind suprimarea vieţii soţiei sale”, a precizat Curtea Supremă în motivarea deciziei din 23 septembrie 2007.
Deşi timpul pare că a îngheţat pentru judecătorul Purigiu, de atunci şi până azi au apărut probe care acreditează “presupunerea rezonabilă”, întregind, ca piesele unui puzzle, imaginea evenimentelor petrecute în noaptea de 29/30 august 2007.

Sacii din râpă
La 8 octombrie 2007, într-o râpă de lângă drumul Poiana Braşov – Râşnov au fost descoperiţi şase saci de plastic, negri, alături de obiecte ce ulterior au fost recunoscute ca aparţinând Elodiei şi soţului ei. Caietul de sarcină al avocatei, cutii de parfum, obiecte de cosmetică, colăcelul de WC al copilului, reviste pentru femei, un bureţel de sutien, un prosop mare de baie, o foaie cu scrisul Elodiei, chitanţele bijuteriilor cumpărate în Dubai, o pereche de chiloţi bărbăteşti negri, o uniformă de poliţist, un şort roşu, trei mănuşi chirurgicale. Pe haine şi în interiorul mănuşilor a fost găsit ADN-ul lui Cristian Cioacă. În interiorul unei mănuşi – celule epiteliate cu ADN-ul lui. Pe două dintre sticluţele de parfum - sângele Elodiei.

După descoperirea din râpă, Cristian Cioacă a trecut de la negarea faptei la dreptul la tăcere, drept de care se prevalează şi azi, când refuză să mai răspundă la vreo întrebare a anchetatorilor. Deşi nu face nicio cerere de probaţiune, adica nu solicită procurorilor audierea vreunui martor sau verificarea vreunei piste, Cioacă devine vorbăreţ în faţa camerelor de filmat, acuzându-i pe anchetatori şi încercând să influenţeze opinia publică. În decembrie 2007 Cioacă declara televiziunilor că Elodia i-a trimis cadou de Crăciun (o pistă falsă, erau daruri de la o admiratoare), iar în august 2008 susţinea că Elodia îi trimite SMS-uri (fără a preciza însă şi că n-a încercat să sune imediat la acel număr de telefon; SMS-urile au fost trimise de autorul acestui articol, într-un test pe care Cristian Cioacă l-a picat cu brio). Mai nou, Cioacă susţine că Elodia “ar fi putut fi inclusă într-un program de protecţie a martorilor”. Acest aspect a fost însă verificat şi infirmat.

“Nu se impune”
În februarie 2012, în urma declarării morţii prezumate, Primăria Câmpulung a emis certificatul de deces al avocatei. Declararea judecătorească a morţii produce aceleaşi efecte ca şi moartea fizică, constatată prin examinarea cadavrului.
La pecheziţiile efectuate în septembrie şi noiembrie a.c. în apartamentul din str. Gloriei (percheziţii la care a asistat, cât a dorit, şi inculpatul Cristian Cioacă, contrar declaraţiilor făcute, miercuri, de avocata lui, la Tribunalul Bucureşti), criminaliştii au descoperit probe noi, zdrobitoare pentru Cioacă. Urmele de sânge de pe perete, acoperite cu glet şi vopsea lavabilă, pata de sânge de jumătate de metru de sub podea, urme de sânge în cealaltă baie a casei.

Judecătorul Florin Purigiu susţine că, în ciuda acestor probe, Cioacă trebuie să rămână în libertate pentru că “propunerea de arestare preventivă constituie un mijloc procesual de o gravitate deosebită pentru libertatea persoanei, fapt care impune responsabilitate din partea organelor judiciare, nefiind admisibil ca o persoană să fie supusă oprobriului public doar pentru că este suspect (sic!) de săvârşirea unei fapte grave, deşi probatoriul nu este convingător pentru a justifica luarea măsurii arestării. Cum acuzatului i se impută aceeaşi faptă şi se invocă acelaşi temei de arestare, respectiv cel de la lit.f a art.148 alin.1 C.pr.pen., tribunalul consideră că nu se impune arestarea preventivă.”

Articolul 160a alin.(4) din Codul de Procedură Penală prevede însă că “faţă de inculpatul care a mai fost anterior arestat în aceeaşi cauză, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, se poate dispune din nou această măsură, dacă au intervenit elemente noi care fac necesară privarea sa de libertate”. Deşi prevederile acestui articolul din CPP se referă la situaţia în care inculpatul ar putea fi arestat din nou în aceeaşi cauză în faza de judecată, în jurisprudenţă românească există speţe în care prevederile art.160a alin.(4) au fost aplicate în faza de urmărire penală, instanţele dispunând noi măsuri preventive, după un interval de timp, în aceeaşi cauză, faţă de aceiaşi făptuitori, atunci când au apărut elemente noi ce justificau privarea acestora de libertate.

Suave tuşe
În continuarea motivării deciziei de respingere a arestării preventive, judecătorul Purigiu îi face inculpatului Cristian Cioacă un portret de cetăţean model. “În cauza de faţă, deşi măsura obligării de a nu părăsi ţara a încetat de drept, cu mult înainte de termenul de limită de 2 ani prevăzut de art.145 alin.2 C.pr.pen. (n.r. - pentru că n-a mai fost prelungită prin ordonanţa procurorului, nu din motive de “bună purtare”), inculpatul a înţeles să nu împiedice în niciun fel organele de anchetă în aflarea adevărului, nu a încercat să altereze în vreun fel mijloacele de probă (n.r. - pentru că o parte din ele erau deja alterate), a continuat să lucreze în cadrul organelor de poliţie fără a fi sancţionat pentru vreo abatere disciplinară, şi, în plus, s-a prezentat în faţa organelor judiciare ori de câte ori a fost solicitat. Sub acest ultim aspect, tribunalul reţine că inculpatul s-a prezentat imediat ce a fost anunţat că are termen fixat pentru judecarea propunerii de arestare preventivă. Or toate aceste împrejurări, precum şi faptul că vreme de 5 ani inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală, deşi acesta avea posibilitatea de a umbla nestingherit atât în ţară, cât şi în străinătate, impun concluzia că şi pericolul concret avut în vedere la luarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara este cu mult diminuat, nicidecum amplificat, aşa cum se sugerează prin referatul procurorului”. Pericolul concret se apreciază însă şi în raport cu fapta, nu numai cu făptuitorul, oricât de subiectivă ar fi caracterizarea acestuia. Cristian Cioacă este acuzat că a comis infracţiunea de omor calificat. O infracţiune extrem de gravă. Pericolul pentru ordinea publică este un pericol concret, ce presupune o rezonanţă a faptei comise în rândul oamenilor care se pot teme că organele judiciare nu acţionează eficient împotriva unor persoane periculoase. Faptul că o persoană care a comis o infracţiune de o gravitate sporită este cercetată în stare de libertate poate naşte un sentiment de insecuritate în societate. Şi, cu atât mai grav, îi poate încuraja pe alţii să comită infracţiuni.

Parchetul General a făcut deja recurs la decizia Tribunalului Bucureşti, iar mandatul de arestare preventivă a lui Cioacă se va judeca miercuri, 5 decembrie a.c., la Curtea de Apel Bucureşti.