Procurorul Papici Lucian, şef al Secţiei I al DNA, “eroul” unui scandal politic artificial inflamat de filiera Macovei-Băsescu-Kovessi, a trimis sub semnătură proprie spre instanţă dosarul “Şantajul fără şantaj”. Pe lângă Sorin Alexandrescu, acuzat de şantaj, de aceeaşi încadrare juridică “se bucură” şi Intact Publishing, compania din trustul de media care editează Jurnalul Naţional.
Un interviu care a trecut nebăgat de nimeni în seamă în 2012, inclus într-o carte omagială dedicată DNA, are valoare de document în condiţiile de opresiune la care a fost supus Jurnalul Naţional şi Antena 3 de organele de cercetare penală din DNA. Aflaţi sub acoperirea unui mandat de siguranţă naţională, cerut de SRI în martie 2013, procurorii DNA au făcut investigaţii secrete asupra acţionarilor, directorilor şi ziariştilor din Antene şi publicaţiile trustului media.
Mânaţi de ordinul lui Băsescu Traian, care a dat directive clare de acţiune împotriva trustului de presă, procurorii din DNA se conformau cu mult înainte de a deschide dosarul “Şantajul”.
Discuţia dintre Cristian Ghinea şi Lucian Papici, cuprinsă în volumul “Eu Votez DNA”, devine, prin republicarea ei acum, în Dilema Veche, un bumerang care se sparge în capul celor care au montat “Şantajul”. Zelul celor doi băsişti de a-şi reexpune pălăvrăgeala le vine, cu tot cu lături, în cap.
Băiat cu lecturi selectate, Papici spunea despre Jurnalul Naţional în 2012 că este “pernicios”. Adică, face rău, este periculos. Având satârul în mână, hotărât să taie răul din rădăcină, investighează în 2013 Jurnalul Naţional într-un dosar în care ziarul nu are nici o implicare. Pentru a-şi duce sarcina la sfârşit, în ultima zi de mandat legal la DNA, trimite Jurnalul Naţional şi A3 în judecată!
Când doi băsişti stau la un pahar de vorbă, aşa, cinstit între ei, nu pot face valuri nici într-o ceaşcă. Senzaţia pe care o lasă tirul de artilerie al armatei de lustragii de imagine, încolonaţi cu periile în mână să scoată lumină din minţile întunecate ale “macoviştilor”, este tragi-comică. Dau din mâini, scuipă pe pantof dar nu iese lustrul de nici o culoare. Efortul este însă reţinut în publicaţii marginale citate de televiziuni fără audienţă dar cu morgă mai mare chiar decât solemnitatea plătită la pompe funebre. Este lumea lor închisă, a elitiştilor care îşi dau certificate de valoare între ei, a ONG-urilor bine finanţate, care îmbrăţişează cauzele mereu contrare bunului simţ. Nu sunt mulţi, dar sunt fanatici, eficienţi prin disciplina de tip militar şi aciuaţi de regulă pe lângă instituţiile de forţă care vorbesc prin ei.
Un asemenea “lustragiu” este şi Cristian Ghinea, un tip alunecos, cu haine euroepne dar minte stalinistă. Educat de Monica Macovei şi programat cu cipuri portocalii să umple cu viaţă păpuşile gonflabile ale regimului Băsescu, el are în ordinul de luptă să servească DNA. Nu este încă denunţător, dar este disponibil moral pentru această calitate; are însă larg deschise porţile instituţiei căreia i-a dedicat un imn publicistic: Eu votez DNA.
Desigur, titlul în sine este un atac la democraţie pe care autorul îl face voluntar. Parchetul anticorupţie a intrat deja în politică, a făcut atâtea dosare politice, dar Ghinea Cristian doreşte chiar mai mult: DNA să arbitreze la balotaj alegerile, expunându-şi ce are pe buletinul de vot al sufletului: procurori băsişti.
În plin scandal legat de ieşirea lui Papici din DNA, Cristian Ghinea găseşte nimerit să reia pasaje din opera lui de căpătâi, şi anume, interviul cu procurorul “victimă”. Ce aflăm din ciorba reîncălzită şi servită într-un moment oportun? Că Papici Lucian a fost făcut şef de Morar şi, şcolăreşte, îşi prezintă victimile: Becali, Mureşan, Remeş, Voicu, Ritzi, Dan Diaconescu, Adrian Năstase, Şerban Mihăilescu. Tam-nesam, autorul dă o altă turnură discuţiei şi-l întreabă “citiţi presa?”.
“Da, citesc Adevărul, Evenimentul Zilei, România Liberă, Dilema Veche, Revista 22. În rest nimic... În rest nu...” Procurorul Papici nu vrea să iasă din lecturile obligatorii ale băsistului de serviciu să nu i se “contamineze” ideile cu cine ştie ce blestemăţii. Nu citeşte altceva, dar, ca orice stalinist, acuză prin neştiinţă: Jurnalul Naţional, Cotidianul, Lumea Justiţiei sunt pernicioase, dă Papici Lucian sentinţa.
Cum fixează DEX termenul „pernicios“: care cauzează un rău, care este periculos (în special pentru sănătate), dăunător, vătămător. Ca să-și protejeze sănătatea, procurorul Papici ne ocolește. Cine i-o fi dat „rețeta“? Evident, a aflat de la Băsescu Traian, șeful suprem, că Jurnalul este „rău“, trebuie ocolit, ca și Antena 3. Transformat și el într-un mic anchetator (boala asta se ia ca tusea măgărească sau ca râia), Ghinea îl „scormonește“ pe Papici cu o nouă întrebare: „Deci, practic, nu mai au efect pe cazuri aceste atacuri“.
Răspunsul este pe măsură.
„N-au nici un efect inhibitoriu asupra procurorilor anticorupție, ba din contră, îi motivează și mai tare.“ Până la acest moment al interviului nu se vorbise despre atacuri: le-au subînțeles cei doi că vin de la „pernicioși“. Problema comună a celor doi băsiști este logica: Papici nu citește Jurnalul, dar Ghinea i-l flutură pe sub nas ca să-i verifice „puritatea“ (sămânță de denunțător – n.n.). Răspunsul este ca la PCR: ascultați Europa Liberă? Nu, să trăiți, dar „e mincinoși“! Papici, cu ura lui dovedită față de „pernicioși“, după un an de la acest „faimos“ interviu pe care nu l-a băgat nimeni în seamă la publicare (aprilie 2012), în aprilie 2013 aproba cererea procurorului subaltern, Bendeac Iuliana, de a percheziționa redacția Jurnalul Național timp de 5 zile. Voia să-și umple golul de lectură? Nu întâmplător, același Papici Lucian, care și-a exprimat public opiniile despre ziare dând verdictul de „per- nicios“ pentru Jurnalul Național, a trimis în instanță dosarul „Șantajul“. Jurnalul este acuzat de șantaj, iar A3 de complicitate la șantaj.