Toată presa internaţională acordă spaţii ample “Proiectului Spada”, prin care poliţia canadiană a destructurat o vastă reţea de pedofilie. Ancheta s-a desfăşurat în 50 de state, 348 de persoane au fost arestate în întreaga lume (printre ei, reprezentanţi ai autorităţilor publice, profesori, preoţi, actori şi medici) şi 346 de victime minore au fost “scoase din exploatarea sexuală”.
“Proiectul Spada” a început în 2010. În luna mai a acestui an, poliţia l-a arestat pe liderul reţelei, un rezident al oraşului Toronto. Brian Way (42 ani) avea un website pe care vindea şi difuza fotografii şi filme în care adulţi întreţineau acte sexuale cu copii. El este anchetat acum pentru 11 capete de acuzare.
Detectivul Lisa Belanger, de la poliţia din Toronto, care lucrează la acest caz, a oferit mai multe detalii despre locurile unde erau turnate aceste filme. Majoritatea erau produse în apartamentele unor persoane, în curţi private şi saune dubioase. Înregistrările video erau apoi trimise din Toronto - prin e-mail şi Internet - cumpărătorilor din lumea întreagă.
Majoritatea filmelor erau produse în România şi Ucraina, a declarat Joanna Beaven-Desjardins, inspector de poliţie în Toronto, în cadrul unei conferinţe de presă. Autorităţile canadiene au primit primele informaţii despre compania Azov Films cu sediul în Toronto în 2005, afirmă Beaven-Desjardins, dar la momentul respectiv nu au fost formulate acuzaţii, relatează CNN.
O versiune arhivată a site-ului companiei arată că acesta vindea filme care prezentau copii nud. Site-ul pretindea că înregistrările video nu au conţinut sexual explicit şi că nudismul etalat este legal. Dar natura filmelor s-a schimbat, a adăugat Beavens-Desjardins, iar în 2011 a avut loc o descindere a poliţiei la birourile companiei. Anchetatorii au petrecut patru zile căutând peste tot materiale, a adăugat ea. În total, au fost recuperate fişiere cu un total de 46.000 de megabytes de filme. Cifra de afaceri a companiei Azov Films era de peste 4 milioane de dolari.
Copiii români – cei mai populari
În informările poliţiei canadiene, România nu apare decât ca ţară furnizoare pentru pornografia infantilă. Ştim că mare parte din filme erau făcute la noi, protagoniştii fiind copii români. Ştim că unul dintre “regizorii” pedofili a locuit în România. Însă nu ni se precizează ce calitate are el în această anchetă, dacă va fi pus sub acuzare şi, mai ales, dacă “Proiectul Spada” a beneficiat de suportul autorităţilor române.
Succesiunea faptelor ne demonstrează că ceea ce pentru poliţiştii canadieni şi pentru americanii cu care au colaborat s-a dovedit a fi o acţiune de amploare, derulată în 3 ani, pentru autorităţile române a fost o chestiune de rutină şi de duzină, rezolvată în doar 9 săptămâni şi jumătate. Atât a durat anchetarea “regizorului” pedofil Roth Markus Ronald. Tot o rutină s-a dovedit a fi şi condamnarea lui de către instanţele din România: a luat minimum din pedeapsa prevăzută de lege şi a fost apoi eliberat condiţionat. La data la care canadienii finalizau “Proiectul Spada”, unul dintre infractori era deja exonerat de orice răspundere.
Markus Roth a venit în România în toamna anului 2001. Avea 23 de ani. S-a stabilit în Satu-Mare, unde lucra pentru o fabrică ce exporta mobilier în Germania. În timpul liber, Roth era în căutare de adolescenţi cărora le oferea, gratuit, lecţii de karate şi, uneori, tabere sau excursii. Localnicii îl considerau un om de afaceri mărinimos.
În 1999, Roth fusese condamnat, în Germania, la doi ani de detenţie, pentru abuz sexual asupra unor minori. Modul de operare era similar. În România însă, acţiunile lui a luat amploare. În 2008, după ce fabrica de mobilă s-a închis, Roth a venit la Zalău, a închiriat un apartament şi sala de sport a unei şcoli gimnaziale (avea cazier pentru abuz asupra minorilor, însă nimeni n-a verificat trecutul lui). Aici organiza cursuri de karate. Era persuasiv şi fermecător, ştia să câştige încrederea adolescenţilor, dar mai ales a părinţilor lor. Printre victime se numără şi băiatul unui poliţist din Zalău, filmat nud pe când avea doar 13 ani.
Dupa ce reuşea să aibă o relaţie strânsă cu copiii şi cu părinţii lor, Roth îi ducea pe acestia în tabere şi excursii, la Braşov şi Costineşti. În camerele de hotel din oraşele respective, el îi filma pe copii dezbrăcaţi, convingându-i că filmele au caracter naturist, că e ceva firesc, şi ei trebuie să se comporte normal. Copiii primeau 6 dolari dacă filmau în lenjerie intimă şi dublu dacă filmau goi. Roth le spunea că aceste filmuleţe vor fi trimise apoi surorii lui din Germania. Îi sfătuia pe copii să nu spună nimic părinţilor şi nici poliţiei, în cazul în care vor fi întrebaţi vreodată.
Detectivul Lisa Belanger, de la poliţia din Toronto, un investigator cu experienţă în cazurile de pornografie infantilă, a petrecut şase luni urmărind filmele confiscate după arestarea lui Roth. Sunt circa o sută. Ea spune că filmele “made in Romania” erau printre cele mai populare şi explicite filme de pe site-ul canadian. “Aceşti băieţi, care erau foarte tineri, au fost filmaţi dansând în jurul camerei, făcând duş, lupte, karate... În unele materiale sunt filmate doar organele genitale”.
Au fost 12 victime. 12 copii care au rămas pentru totdeauna în memoria Internetului, dezbrăcaţi şi expuşi. În majoritatea filmelor apăreau băieti, cu vârste cuprinse între 12 şi 14 ani, însă au existat şi imagini cu fete din Satu Mare, de 10 - 11 ani. Scenele respective sunt de o violenţă inimaginabilă: fetele erau strânse de gât de băieţi, iar unele leşinau.
Filmele erau titrate în limba engleză de un cetăţean din Satu Mare, Udvari Jozsef Adam, şi apoi vândute de Roth firmei din Canada, pentru suma de 3.000 de dolari - bucata. Banii îi primea prin transfer bancar, în diferite bănci din Ungaria.
Cu numele victimelor la vedere
Markus Rorh a fost arestat la data de 16 august 2010. Conform unui comunicat de presă remis recent de DIICOT, procurorii au dispus la data de 22 octombrie 2010 trimiterea lui în judecată, în stare de arest preventiv, “pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:
- art.18 alin.1 din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., respectiv fapta de a expune, a vinde sau de a răspândi, a distribui, a confecţiona ori de a produce în alt mod, a transmite, a oferi sau a pune la dispoziţie ori de a deţine în vederea răspândirii filme, fotografii sau alte suporturi vizuale, care reprezintă poziţii ori acte sexuale cu caracter pornografic, ce prezintă sau implică minori care nu au împlinit vârsta de 18 ani pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani,
- art. 51 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., respectiv producerea în vederea răspândirii, oferirea sau punerea la dispoziţie, răspândirea sau transmiterea, procurarea pentru sine sau pentru altul de materiale pornografice cu minori prin sisteme informatice ori deţinerea, fără drept de materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic sau mijloc de stocare a datelor informatice pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 12 ani, totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p..”
(În comunicatul său de presă, DIICOT protejează identitatea pedofilului german, numindu-l R.M.R. Asta în vreme ce, pe site-ul portal.just.ro, în informaţiile despre dosarul în care a fost condamnat Roth, numele şi prenumele victimelor, minore la acea dată, apar în toată integralitatea lor. Şi ale lor, dar şi ale părinţilor lor, ca să nu existe vreun dubiu la identificare...)
Instrumentarea dosarului a durat două luni. Iar procesul a avut doar trei termene. La 17 decembrie 2010 Tribunalul Sălaj l-a condamnat pe Markus Roth la 3 ani de închisoare. Minimum prevăzut de lege. Udvari Jozsef Adam a fost condamnat la 2 ani. Sentinţa penală a rămas definitivă “prin neapelare”, se spune în comunicatul DIICOT. Adică, decizia nu a fost atacată nici de inculpat, dar nici de procurorul de şedinţă. Toată lumea a fost mulţumită. “Menţionăm faptul că pe parcursul investigaţiei derulate de procurorii DIICOT a existat un important şi amplu schimb de informaţii la nivel poliţienesc cu autorităţile germane şi canadiene, fiind puse la dispoziţia acestora din urmă elemente importante pentru anchetă”, se precizează în comunicatul DIICOT. Canadienii nu au menţionat acest lucru. Însă, şi dacă lucrurile ar fi stat aşa cu adevărat, între ancheta din România şi “Proiectul Spada” a existat o desincronizare. Ori poliţiştii din Canada şi SUA se mişcă prea încet, ori anchetatorii din România prea repede...
După executarea a 2/3 din pedeapsă, în august 2012, Markus Roth a fost eliberat condiţionat. Nu se ştie unde se află el acum. Jurnaliştii de la “Toronto Star” au reuşit să-l contacteze, prin e-mail. Roth le-a declarat că “duce o viaţă liniştită, ocupându-se de administrarea afacerilor şi de voluntariat, pentru a ajuta oamenii în vârstă.” În corespondenţa electronică foloseşte nick-ul “Florian Berger” şi refuză să spună unde locuieşte. “Mă gândesc la (ceea ce s-a întâmplat) în fiecare zi”, le-a declarat el jurnaliştilor canadieni. “Speranţa mea este că băieţii vor primi ceea ce merită în viaţă. Sper să-şi găsească fericirea... Şi, dacă câţiva dintre ei vor găsi o modalitate de a mă ierta, cândva, voi muri într-o zi mult mai liniştit”.
În august 2010, la câteva zile după arestarea lui, ziarul local “Graiul Sălajului” scria că “Roth Markus Rudolf a mulţumit procurorilor şi poliţiştilor români pentru că s-au comportat frumos cu el la arestare”...