Dejul, acoperit de noroi

Prima atestare documentara a unei inundatii pe teritoriul de astazi al Romaniei dateaza din anul 1112, cand Somesul s-a umflat si apele au navalit in nord-vestul Campiei Transilvane. Dupa inundatiile din 1879, in Bazinul Somes-Tisa, timp de 100 de ani, apele pareau sa-i fi uitat pe ardeleni. Pana in 1970.

SALVATORI. Pompieri, militari si echipaje aviatice cu elicoptere au intervenit in ajutorul sinistratilor

Ploile torentiale din primavara anului 1970 si topirea brusca a zapezilor au facut ca paraiele de munte sa se umfle mai mult ca niciodata si sa vina cu repeziciune la vale. Muresul, Somesul, Bistrita, Jijia s-au umflat si apa s-a revarsat peste sate si campuri. Primele viituri au lovit judetul Cluj in ziua de 11 mai. Cel mai grav afectate au fost spatiile din nordul si centrul Transilvaniei.

Orasul Cluj-Napoca a fost ferit de nenorocire datorita lacurilor artificiale de acumulare de la Fantanele si Tarnita, care au permis adunarea apelor. Dar viiturile au curs si, mai la vale, au dat de furca locuitorilor din Gherla, iar la Dej au facut prapad. Aici este locul de confluenta al Somesului Mare, care coboara dinspre Bistrita, cu Somesul Mic. In primavara lui 1970, cele doua rauri au bagat pamantul sub ape.

ANUNTUL. "Apele au acoperit o parte a orasului Dej si intreprinderile din zona respectiva, precum si centrul orasului, cladirile unor institutii de aici si spitalul", anunta la data de 14 mai, cu o oarecare intarziere, Agentia Agerpres.

"Conducerea partidului, Guvernul, analizand situatia creata, au stabilit o serie de masuri urgente pentru ajutorarea regiunilor si localitatilor calamitate, precum si pentru limitarea efectelor negative. La aceasta actiune participa mii de cetateni, o contributie pretioasa fiind adusa de unitatile militare dislocate in acest scop, precum si de formatiunile garzilor patriotice", se mai spune in comunicat. Potrivit sursei citate, "pericolul nu este inca inlaturat", iar undele de viitura formate pe rauri se deplaseaza acum in aval, spre Alba, Sibiu, Arad, Hunedoara, Salaj, Satu Mare, Vaslui, Bacau, Vrancea si Galati.

INTERVENTIA. In toate judetele vizate de inundatii s-au format comandamente menite sa ii previna pe oameni, sa-i ajute la evacuare, sa organizeze deplasarile, sa inalte diguri cu saci de nisip, sa-i descopere pe sinistrati, sa le asigure apa, mancare, medicamente etc.

Viitura de la Dej a lasat orasul fara apa potabila, combustibil si curent pentru mai multe zile. Ploile au turnat cu galeata timp de o saptamana. Comunele au fost inecate de apa, mai multe poduri s-au rupt, soselele si bucati de cale ferata au devenit impracticabile. Prima raza de soare a aparut la data de 19 mai.

Oamenii au fost luati pe sus si dusi in caminele si scolile care nu fusesera inundate, dar cei mai multi s-au adapostit pe Dealul Florilor, care, peste noapte, a parut un cartier de corturi. Presa anunta atunci ca doua blocuri cu 80 de apartamente urmau sa fie finalizate in Dej, in cateva zile, pentru a fi puse la dispozitia sinistratilor. Peste 50 de echipe locale de interventie au fost mobilizate numai la Dej: militari, pompieri, echipe mixte de aviatie si salvatori care aveau la dispozitie elicoptere, TAB-uri, barci sau motopompe ca sa scoata apa din case.

NASCUT IN ELICOPTER. Un fost fotoreporter al Armatei isi aminteste ca in toata nebunia de atunci se mai intamplau si lucruri care acum par de ras: intr-o zi, un colonel a comandat 2.000 de paturi, dar cel care a preluat mesajul a uitat sa puna caciulita la "a" si au primit 2.000 de paturi.

"Mi-aduc aminte si de o doamna din Dej care trebuia sa nasca si era inca la inceputul nenorocirii, nu apucasera sa puna corturile pentru punctele medicale pe Dealul Florilor, asa ca a venit un elicopter sa o duca la Cluj. Numai ca, venindu-i sorocul, a nascut pe drum, iar moasa a fost mecanicul de bord, care se cam pricepea, ca avea patru copii acasa. I-au pus pruncului numele moasei... adica al mecanicului de bord", mai povesteste fotoreporterul.

ALBA-IULIA

Ajuns la 56 de ani, Ioan Burcuta din Alba-Iulia isi aminteste cu groaza de inundatiile care au lovit in 1970 Orasul Marii Uniri. Pe atunci, nea Nelu avea doar 20 de ani si se pregatea sa plece in armata. Incorporarea a fost insa amanata de rabufnirea naturii. Chiar daca autoritatile de atunci anuntasera calamitatea cu cateva ore inainte, oamenii din centrul municipiului Alba-Iulia au fost prinsi pe picior gresit. "S-a anuntat, dar nimeni nu si-a inchipuit ca va fi dezastrul care a fost. Imi amintesc ca, in cateva minute, zeci de strazi din centrul orasului au fost acoperite de ape. Muresul s-a revarsat cu rapiditate, asa ca oamenii nu au avut timpul fizic pentru a-si pune la adapost bunurile", isi aminteste Nelu Burcuta. Alaturi de parintii si de sora sa mai mica, Doina, tanarul de atunci a fost cuprins de o panica de nedescris. "Nu mai stia nimeni ce face. Copiii si femeile urlau, barbatii erau preocupati sa-i salveze din calea furiei apelor, animalele incercau si ele sa scape. Am tot carat ce am carat pana cand apa ne-a ajuns la brau si atunci tata a spus: «Ajunge, hai sa plecam de aici»", povesteste Burcuta. El isi aminteste ce a vazut cand, ulterior, militarii i-au adus cu barcile sa vada ce mai ramasese: "Oamenii isi plangeau boii, caii si cainii morti, unele case incepusera sa cada, toata lumea plangea". Din fericire, inundatiile de la Alba-Iulia din anul 1970 nu s-au soldat cu importante pagube omenesti. Cu toate acestea, cateva persoane au fost luate de ape si nu au mai reusit sa se salveze. "Cei mai multi oameni insa au ramas fara agoniseala de-o viata, pentru ca locuintele lor se aflau sub nivelul Muresului, si le-au trebuit ani buni pana sa le reconstruiasca", spune nea Nelu. Cea mai vie amintire a acestuia a fost faptul ca inundatiile l-au scapat pentru cateva luni de satisfacerea stagiului militar. "Trebuia sa plec la doua zile dupa ce a iesit Muresul. Cei de la putere de atunci au hotarat sa nu mai incorporeze pe nimeni din zonele inundate", spune Nelu.

UTILAJELE, SALVATE INAINTEA FAMILIILOR

Pe multi, viiturile i-au prins la locul de munca. Inainte sa-si salveze copiii si bunurile, acestia au fost nevoiti sa puna la adapost utilajele. Potrivit cotidianului Faclia, la Fabrica de Produse Refractare din Dej existau doua cuptoare tunel, care functionau la 1.600 de grade Celsius si care ar fi explodat la contactul cu apa. Muncitorii din fabrica au incercat din rasputeri sa opreasca intrarea apei in hala in care se aflau cuptoarele si au luat masurile de protectie intr-un ritm nebun. In satele dimprejur, oamenii aveau necazuri cu salvarea vitelor. "Fiecare mecanizator trebuia sa lege cate o vaca de tractor si sa le scoata la sosea, pe o distanta de 500 de metri. Cele patru tractoare aveau de facut cate 15 drumuri, lucru aproape imposibil. Dupa cel de-al doilea tur de scoatere a animalelor, s-a stabilit ca viteii sa fie urcati pe cea mai inalta remorca, vacile sa fie legate cate una-doua la un tractor, iar restul de sapte-opt sa fie lasate libere sa vina dupa celelalte", scria unul dintre reporterii Facliei.