Hildegard Brandl (PNL): „Ţara asta poate mai mult. Îmi doresc să fim un stat ca în Germania”

Hildegard Helene Brandl este cea de-a treia propunere a liberalilor pe lista pentru Senat în Bucureşti, după neurochirurgul Leon Dănăilă şi economistul Florin Câţu. Un fel de Clotilde Armand a liberalilor, Hilde a emigrat din România când avea doar cinci ani, a crescut în Germania şi a învăţat limba română într-un singur an, în 1994. Acum s-a întors în ţară şi ar vrea ca românii să fie ca nemţii. Cine este şi ce vrea să facă în Parlament, citiţi într-un interviu cu cărţile pe masă pentru Jurnalul Naţional.

Spuneţi-ne, totuşi, de ce vreţi să fiţi parlamentar?

Bună întrebare. Vreau să fiu parlamentar pentru că eu cred că pot să schimb ceva, pot să schimb ceva din punctul de vedere al unui antreprenor. Eu sunt antreprenor şi arhitect. Am construit diferite firme şi ştiu ce înseamnă să construieşti echipe. Şi în al doilea rând am ajutat din punct de vedere al mediului de afaceri, consultanţa Guvernului, de mult timp. În aceste asociaţii în care sunt implicată, sunt aproape de toate industriile, ca şi cea de turism şi celelalte, cred că putem schimba ceva, atitudinea, rigurozitatea şi competenţa. Asta este ceea ce încă lipseşte şi în cadrul legal, simplu şi aplicat şi stoparea creşterii excesivă a birocraţiei. În clipa asta cred că am ajuns la un număr atât de mare de reglementări prin OUG-uri, care parţial chiar se contrazic şi eu cred că acolo există multe măsuri care pot fi aplicate cum este şi măsura de „one în, two out” din Marea Britanie, care prevede că orice propunere legislativă trebuie să vină cu scoaterea a două altor reglementări, şi cam acesta ar fi primul pas pentru a face faţă la ceea ce se întâmplă în momentul actual în a face legi şi reglementări în România, şi al doilea pas este de a aduce o rigurozitate şi decizii care sunt menite pentru un viitor pe termen lung în România. Aici vorbesc despre industrie sau mediul de afaceri, dar şi ca cetăţean.

Ce ar trebui să ştie lumea despre dumneavoastră, ca viitor politician şi candidat din partea PNL la alegerile parlamentare?

Lumea trebuie să ştie că sunt în România fiindcă am ales-o. M-am născut aici, am plecat la cinci ani din România, am crescut în Germania. Am fost încă un an aici, în România, şi am învăţat limba, în 1994. M-am întors în Germania şi am finalizat studiile mele acolo, diploma. Am lucrat în Germania ca arhitect la nişte birouri frumoase, cu care am făcut şi comeptiţie internaţională şi multe proiecte interesante şi am plecat în America Latină să văd alte continente, ceea ce ca arhitect este foarte important şi de mare ajutor şi m-am întors în Europa. Am ales să mă întorc în România şi nu în Germania sau altă ţară din Europa, fiindcă asta este ţara une m-am născut şi am legat şi prin acest an de studii relaţii cu românii de aici, cu colegii mei, cu locurile de unde sunt mama mea şi tatăl meu. Sunt antreprenor, am avut întotdeauna provocări pe care mi le-am propus şi cred că în cea mai mare parte mi le-am îndeplinit pe toate. Am crescut mai multe firme, am o echipă frumoasă de 14 arhitecţi şi o asociată datorită căreia eu pot să fac ceea ce fac acum pentru că ea preia toată sarcina şi nu este uşor. Am creat o reţea de locaţii frumoase în România, o platformă de website şi afiliere, împreună cu alţi trei colegi şi toţi membrii fondatori, care este menită să promoveze locurile frumoase din România, în Mramureş, în Bucovina, în Transilvania, în Delta Dunării, în Bucureşti. Acolo sunt afiliate locuri speciale, precum Bucureşti, mai multe hoteluri, în Transilvania, şi multe altele care sunt menite să îl facă pe tiristul naţional şi internaţional să vină să le descopere. Avem şi locuri care nu au cazare, cum este castelul Cantacuzino. Ideea proiectului a fost să legăm un circuit, pentru ca românii şi străinii să meargă să descopere ţara.

Citește pe Antena3.ro

Care e cauza morții lui Silviu Prigoană. Acestuia i s-a făcut rău în timp ce mânca

În 1977 aţi emigrat în Germania, împreună cu familia. De ce aţi ales să vă întoarceţi acum în România, în condiţiile în care mulţi români aleg să plece din ţară?

Pentru mine, să mă întorc aici, a fost cea mai bună alegere. Primul impuls a fost, unu, pentru că în tot acest timp şi când am fost în America Latină, mai precis în Venezuela, eu veneam de trei, patru ori pe an, pentru că mă ocupam de retrocedările noastre pe care le avem şi nu a fost uşor. A legat pentru mine mai strâns ceea ce este România şi a doua este că România mi-a permis să mă dezvolt. Ştiu că nu este uşor, dar în România dacă ai o idee clară cu ceea ce vrei să faci şi ai perseverenţă, pasiune, poţi să faci atât de multe şi eu cred că ţara asta poate şi mult mai multe. Şi din această cauză am ales să fac acest pas în politică. Eu am putut să fac multe aici, cu siguranţă, nu din cauză că le-am făcut singură, ci pentru că am făcut cu echipele mele. Întotdeauna echipa este cea care conteanză, pentru că singur nu ai cum să reuşeşti. Într-o echipă poţi să faci lucruri foarte frumoase, iar pentru mine a fost alegerea cea mai bună pe care am făcut-o când m-am întors aici.

Ce aţi făcut înainte să intraţi în politică? Mi-aţi povestit câteva lucruri înainte, dar aş vrea să punctăm câteva importante pe scurt.

Am dezvoltat proiecte în arhitectură, ca arhitect, ca project manager, în Germania, în America Latină şi în România. În România, ca exemplu, am făcut o clinică de kinetoterapie, lucrez acum la un centru cultural, am dezvoltat un proiect pentru Otopeni, cu centru de servicii, un cartier rezidenţial în Braşov, în Bucureşti construiesc un after school, un cartier rezidenţial, un complex hotelier, am proiectat hoteluri de diferite tipuri, am avut proiecte de recondiţionare. Proiectele noastre sunt în zona hotelieră, culturală şi în zona socială.

Ce puteţi face, concret, pentru românii care au plecat în străinătate dar ar vrea totuşi să revină în ţară?

Ce pot să fac sau ce am făcut. Am avut mai multe proiecte. Asociaţia din care fac parte, vrea să arate că a fi antreprenor este ceva benefic, creează locuri de muncă, este ceva cinstit şi ceva care creează plus valoare. Avem diferite proiecte, de exemplu, mergem în sate şi încercăm să le dăm soluţii oamenilor din sate să facă mici businessuri să poată să creeze plus-valoare şi să nu plece din sate. Avem ateliere de antreprenoriat care sunt menite să încurajeze oamenii tineri să îşi facă un start-up, să îşi creeze singuri o idee de business, să evite greşelile pe care le-am făcut noi, şi îi ajutăm să îşi găsească o direcţie spre a fi rpofitabili şi spre a creşte o afacere în ideea şi în domeniul pe care şi l-au ales ei. Am făcut un proiect prin care acum un an am fost în zece oraşe din Europa să vorbim cu oamenii din diaspora, să vedem ce vor şi ce îşi doresc. A fost un proiect care mi-a plăcut foarte mult şi toate aceste proiecte sunt pro-bonno. Le-am creat o platformă, un website. Eu însumi sunt o repatriată. Oricine din diaspora este redirecţionat acolo către zonele necesare. Îi ajutăm să înţeleagă cum îşi construiesc o firmă şi care sunt soluţiile şi legăm şi parteneriate cu ei. Am făcut în octombrie un summit, în care am invitat top 100 oameni de afaceri din diaspora şi top 100 oameni de afaceri din România şi a fost un real succes. Au venit din Marea Britanie, din SUA şi am legat ideile lor cu informaţii de aici. Trebuie să facem ceva şi pentru diaspora, pentru oamenii care vor să plece. Pentru asta am deja două proiecte. Reînnoirea şcolilor profesionale, asta nu există, oamenii nu au unde să se califice dacă nu au unde să înveţe. A doua este învăţământul dual, care permite într-adevăr să poţi să ai o educaţie teoretică şi practică într-o firmă şi să fii şi preluat de către firma accea şi, asta e un proiect pe care mi-l doresc foarte mult, să triplăm cursurile de antreprenoriat din şcoli, licee şi universităţi. Adică, adiţional curiculei, să venim cu alte cursuri de antreprenoriat, pe vorbirea în public, coordonarea unei echipe, pe ce înseamnă obiective, ce înseamnă competenţă, astfel încât nu doar dacă vor să devină antreprenori, dar să prindă tinerii, sudenţii, elevii, o noţiune de ceea ce pot face şi să prindă o noţiune de a fi independent şi de a şti că poţi să îţi iei viaţa în mână şi nu înseamnă că trebuie să fii doar antreprenor, poţi să fii şi angajat. Dar o echipă îţi dă mult mai multă posibilitate şi competenţă şi să ai deja un bagaj de cunoştinţe acumulate devreme şi nu abia când termini o universitate.

Cum aţi ajuns să faceţi pasul în politică?

Am intrat în politică pentru că domnul Cioloş a lansat întrebarea câţi antreprenori sunt în România şi ne-am reunit cu peste 70 de antreprenori, împreună cu dânsul, şi ne-a spus ce îşi doreşte el, că simte că mai vrea să dea ceva României. A făcut acest an şi simte că vrea mai mult timp să ducă la final din proiectele pe care le-a început şi a întrebat dacă noi suntem dispuşi să ajutăm, să facem parte din asta şi am fost dispuşi. Noi de atâţia ani, în Coaliţia pentru Dezvoltare, avem grupuri de lucru cu Guvernul şi încercăm să oferim consultanţă, încercăm să dăm informaţia de la firul ierbii din industrie, astfel încât ca strategiile guvernamentale să se facă bazate pe acestea şi nu puteam să zic nu. La PNL au deschis uşile pentru peste o sută de oameni care sunt complet noi pe listele partidului. Nu au fost în politică niciodată, ceea ce cred că nu este uşor pentru un partid să facă un asemenea pas, pentru orice echipă nu este uşor de azi pe mâine şi eu cred că asta arată un schimb de viziune şi pentru mine a fost şansa să încerc să lucrez cu domnul Cioloş şi cu o echipă de la PNL, astfel încât să facem ceea ce eu numesc o Românie normală, în care eu vreau simplificare, debirocratizare, vreau să nu am cozi interminabile la ghişee. Nu vreau să iau un pix în mână într-o instituţie. Nu trebuie să alerg după un xerox, trebuie să rezolv în câteva minute, nu să duc eu datele mele de la o instituţie la alta, trebuie să existe o bază de date între instituţii. Din acest punct de vedere îmi doresc să fim un stat cum a fost în Germania, nu se simte. Statul trebuie să te ajute să te dezvolţi, nu să te îngreuneze. Cred că trebuie să avem şi o procedură simplificată pentru autorizaţia de construire, dacă vreau să refac fazaţa unei clădiri să nu mai alerg aşa de mult după hârtii, să avem o procedură simplificată, categorii de lucrări difersificate.

Aţi colaborat deci cu premierul Dacian Cioloş?

Nu, el a venit spre noi, spre antreprenori şi ne-a spus că îşi doreşte după această experienţă de un an în care a făcut faţă, au început proiecte, să continue.

Deci nu îl cunoşteaţi pe Dacian Cioloş înainte?

Nu, nu îl cunoşteam înainte.

Cine v-a propus să candidaţi? Cum a venit această propunere, că bănuiesc că nu v-aţi dus la PNL şi aţi cerut să fiţi pe liste.

Nu! Propunerea a venit de la Alina Gorghiu.

În ce context?

M-a sunat! Am fost sunată şi am fost întrebată. Ştiam că au dispoziţia să preia pe listele lor oameni noi, pentru că asta a fost ideea, că fără să faci parte dintr-un partid, nu există democraţie. Până la urmă pe asta se bazează. În afară de excepţii, cum este acum, cum a fost o guvernare tehnocrată. Am fost sunată, am fost invitată, m-am întâlnit cu ea şi mi-a propus să intru în PNL, să fac parte din echipă, să intru pe locul trei pentru Senat pe Bucureşti şi să candidez.

De ce aţi ales PNL şi nu USR? Sunt colegi de-ai dumneavoastră din partid care spun că vor o alianţă cu USR. Şi USR a mers pe ideea de candidaţi noi, fară oameni din politică, doar persoane noi din diverse domenii de activitate.

Susţin că eu sunt un om de construcţie. Am nevoie de conţinut. Sunt un om liberal, care este spre creştere. Nu pot rezona doar cu un concept, care se situează spre a bloca sau a nu face. Eu am nevoie de conţinut. Am nevoie de o direcţie. Asta este conformaţia mea. A fost clar că trebuie să fie un partid liberal. PNL este cel mai mare partid liberal şi cel mai vechi din România şi a fost o alegere firească. Din construcţia mea ca om şi din ce valori împărtăşesc. Cu siguranţă, şi în USR sunt oameni buni, dar ca şi conţinut şi ca idee de bază, partidul lor în sine nu este direcţia mea, pentru mine personal.

Sunteţi arhitect de profesie. Ce aţi vrea să schimbaţi în România din punct de vedere estetic? Ce vă place şi ce nu vă place la ţara noastră?

Ce nu aş vrea să schimb? Nu aş vrea să schimb peisajele. Peisajele de aici sunt minunate. Am călătorit mult şi peisajele de aici sunt frumoase. Avem un relief superb. Când veneam în România şi mergeam cu trenul, călătorind prin ţară, este această schimbare de relief, munţii, dealurile, Delta Dunării, litoralul, Cheile Nerei. Nu aş schimba niciodată aceste lucruri. Avem mare potenţial în turism. Puţine ţări au aşa ceva. Avem izvoare termale, aşa cum nu are nimeni, avem peşteri, un sistem de peşteri cum nu este nicăieri în Europa şi Delta. Aş schimba, îmi doresc pentru Bucureşti un plan de dezvoltare care să ţină cont de cartiere. Oraşul creşte şi se dezvoltă, dar are nevoie de o gândire integrată. Trebuie să se ia în considerare factorul urbanistic fizic, clădirile, cartierele, străzile, dar trebuie să se ia în calcul şi factorul economic şi cel social. Aceste trei, asta înseamnă o planificare integrată, o regenerare urbană, şi eu cred că Bucureştiul are un potenţial ridicat. Chiar în timpurile în care au fost multe ruine, frumuseţea lui există. Acest contrast în Bucureşti, între atât de frumos şi atât de urât, asta este suspansul locului. Este ceva pe care putem construi mult. Mie îmi place. Întotdeauna mi-a plăcut, de când am făcut anul de facultate aici, în `94, este un oraş care se schimbă în fiecare zi. În fiecare zi apar lucruri noi, mici locuri complet noi, asta îl diversifică faţă de alte oraşe.

Ce proiecte aveţi, dacă ajungeţi în Parlament? Aţi enumerat câteva mai devreme, dar să ne spuneţi care sunt primele trei, cele mai importante pentru dumneavoastră!

Pentru mine cultura antreprenorială, dezvoltarea învăţământului profesional şi învăţământul dual, sunt proiecte foarte importante, astfel încât tinerii din România şi din Bucureşti să rămână aici, să aibă o şansă, să aibă un stat cu multe competenţe, să poată lucra aici unde s-au născut. Una dintre marile dorinţe ale mele este să ajungem numărul unu pe turism din Sud-Estul Europei. Asta ştiu că putem face, avem atât de multe şanse în turism, avem tot ce ne trebuie. Eu descopăr în fiecare zi ceva nou. Şi eu cred că dacă avem o strategie pentru imaginea României, cineva care vine şi vizitează România, întotdeauna o să se întoarcă. În bugetul care a fost făcut în 2015, avem două milioane de euro pentru imaginea Rimâniei. Asta e nimic, atât are o companie ca buget de marketing. Eu vreau o organizaţie naţională de turism, în care mediul de afaceri şi Guvernul stau la masă şi împreună creează strategii în care cu o taxă de promovare care merge la primării şi în această organizaţie naţională de turism să se poată face imaginea României. Se face marketing, evenimente pentru Bucureşti, un centru de conferinţe în care noi putem să organizăm conferinţele mari din farmaceutice, pentru companiile mari, pentru cei care vor să îşi ţină un simpozion aici. În clipa asta nu avem aceste condiţii pentru evenimente mari şi conferinţe. Nu săli cum ar trebui să fie dotate, să arate la standarde europene. Îmi doresc să reduc în fiecare an din ceea ce înseamnă îngreunarea birocratică, cu fiecare an mai mult. Să ajungem să avem un cadru legal, să facem cât mai puţine drumui la ghişee, la instituţii, şi să ajungem să integrăm, cum au reuşit alte ţări din Est, cum ar fi Estonia, să avem un Guvern electronic, din punct de vedere al activităţii cetăţeanului şi mediului de afaceri împreună cu statul. Eu cred că pot să fac asta. Este ceea ce îmi doresc foarte mult.

Ce nu vă place la politicienii din România?

În primul rând este felul cum se discută în public. Eu sunt de părere că acele insinuări fără dovezi, jignirile pur şi simplu în scop electoral nu sunt ceva acceptabil. Eu cred că asta trebuie să se oprească. Noi trebuie să începem să comunicăm într-un mod demn şi cu respect. Eu nu zic că nu putem dezbate teme, se dezbat teme şi în alte ţări, dar trebuie să le dezbatem cu un respect faţă de cetăţean şi faţă de celălat şi cu un conţinut. Dar aici, în clipa asta, conţinutul, de foarte multe ori este zero. Nu este un conţinut, sunt atacuri personale, jigniri şi insinuări. Asta pentru mine este ceea ce nu îmi place şi eu vreau să schimb asta. Să ajungem într-o zonă în care putem discuta cu respect. Şi aş vrea să mai schimb legi şi propuneri legislative, să nu mai fie făcute decât cu studiu de impact. Şi aţi văzut, deja există interes destul de mare din partea unor instituţii să poată veni în ajutor. Eu trebuie să scot în evidenţă care sunt obiectivele şi care este impactul. Să vedem dacă propunerea legislativă este fezabilă, în cât timp pot atinge obiectivele şi care este impactul unei propuneri legislative.

 „Un partid ca PSD n-ar trebui să existe”

Dacă la politicieni aţi spus ce vreţi să schimbaţi, la felul cum se face politică, ce nu vă place?

Nu este posibil să existe partide precum PSD, care pur şi simplu păcălesc sau încearcă să păcălească românii şi mi se pare o lipsă de respect faţă de români.

Explicaţi-ne la ce vă referiţi mai exact?

Da, normal! Un partid care în fiecare guvernare a lui nu a reuşit să ridice zonele în care sunt exclusiv ei cei care au administraţia locală, care nu au reşit să scoată Teleorman, Vaslui şi alte zone din sărăcie totală, care de fiecare dată propun lucruri, taie taxele la zero şi ridică salariile. Asta nu este realistic. Nu este o propunere care denotă respect faţă de o societate. Toată lumea are nevoie de creşteri salariale, iar ei dau o momeală care este nejustă. Însă, cred că a început românul să nu mai creadă în aşa ceva. Vreau să schimb asta. Vreau să începem să propunem strategii şi programe care sunt sustenabile, care se pot atinge, asta trebuie să fie un demers, nu să propunem stelele de pe cer şi pe urmă să nu facem absolut nimic. Sau să introducem noi taxe, cum a făcut PSD, fiindcă cele 102 taxe pe care le-a tăiat PSD acum, 40 dintre ele le-au introdus ei însişi. Asta nu mi se pare politică. Politica reprezintă cetăţeanul şi cetăţeanul reprezintă o politică şi aici vreau să ajungem, să fim mândri şi satisfăcuţi de ţara în care trăim.

„Am învăţat româneşte în 1994”

În cât timp aţi învăţat limba română? Întreb pentru că se simte accentul.

(râde) Da! Se simte! Nimeni nu m-a corectat niciodată, pentru că toată lumea se distra pe seama mea. Pe greşelile mele. Acum mă corectează toată lumea şi este bine.

La lansarea candidaţilor din Piaţa Revoluţiei aţi spus „România inainte” în loc de „România Înainte”.

Este aşa. Eu credeam că se spune „inainte” şi „inapoi”. Nu ştiam exact cum se spune, nu m-a corectat nimeni niciodată. În ziua aia mi-au spus, ai grijă că este „înainte” şi eu am zis, da, da, dar în emoţia aia, cu toată lumea în jur, am zis tot ca mine. Nu am mai găsit decât ceea ce ştiam. Am învăţat româneşte în 1994. Eu vorbeam nemţeşte şi când am fost mică, în familie. Şi când veneam în vizită la bunicii mei, în Sibiu, tot nemţeşte vorbeam. Şi româneşte am învăţat în anul în care am făcut un an de arhitectură la Ion Mincu, pentru că părinţii mei au spus să fac un an şi să învăţ şi limba. Şi am fost un an aici, după aceea m-am întors în Germania, dar de atunci am venit în fiecare an în Bucureşti, chiar şi de două ori, până în 2009, în care m-am întors din Germania şi am rămas aici. Dacă este distractiv, nimeni nu te corectează. (râde)

Politica din România este lipsită de demnitate. Fiindcă un politician, până la urmă, ca orice alt om public, trebuie să îşi dea seama că este un model, pentru că oamenii se iau după el. Consideră că ăsta este modelul şi exact în acelaşi fel o să comunice.

Nu mi-am dorit să intru în politică. Ceea ce vezi la televizor nu este ceea ce îţi doreşti. Şi nu sunt oamenii, felul cum este în emisiuni, clasa politică nu este apreciată. Am zis că intru un politică, dar nu e uşor. Nu pot să fac acum un pas în urmă.