Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Matematicianul dr. Laura Munteanu, care este profesor asociat la o universitate americană (State University of New York), s-a aflat pentru câteva zile la Iaşi, prilej cu care mi-a acordat un scurt interviu. S-a referit mai întâi la societatea americană, care i-a oferit posibilitatea să-şi realizeze visul, să lucreze într-o instituţie de învăţământ prestigioasă.
“Nu cred că am vizitat vreodată o ţară de care să mă simt în mod necesar fascinată (cu atât mai puţin să trăiesc în una), dar Statele Unite mi-au dat o şansa şi m-au acceptat ca individ pe baza aceloraşi criterii pe care America le-a aplicat propriilor ei cetăţeni. Nu m-am simţit niciodată marginalizată numai pentru că nu aş fi <
Din punctul meu de vedere, americanii au o capacitate extraordinară de-a accepta oameni (şi implicit culturi) din toate colţurile lumii. Americanul de rând - şi am observat asta nu numai la studenţii, ci şi la vecinii noştri – respectă faptul că nu ai acelaşi accent ca el, respectă faptul că poate nu ai aceeaşi religie ca el, şi stie că, la sfârşitul zilei, provii dintr-o familie care a investit în tine la fel de mult cât s-a investit în el. Nu m-am simţit niciodată discriminată în vreun fel, ci, dimpotrivă, m-am simţit uneori poate mai încurajată decât în propria ţară, România! Asta am apreciat dintotdeauna în Statele Unite”, a spus dr. Laura Munteanu.
Legat de depărtarea de ţară şi prietenii din copilărie, Laura a spus că cel mai mult în SUA îi lipsesc părinţii. “Cu toate că îmi sun şi îi văd o dată la trei zile pe i-pad pe părinţi, totuşi nu sunt lângă mine. Nu pot să iau tramvaiul sau măcar trenul ca să ajung la ei. Trebuie să traversez un ocean şi câteva mări ca să reuşesc să petrec doar câteva săptămâni cu ei, iar atâta timp cât am lucrat la teza de doctorat, nu am reuşit să vin în România decât o dată la câţiva ani. În plus, nu aveam i-pads..., iar convorbirile telefonice erau foarte scumpe din America”, a mai spus dr. Laura Munteanu.
Tânăra matematiciană e mândră de realizările ei. “În afara faptului că mi s-a acordat titlul de doctor în matematică, universitatea din Oklahoma (The University of Oklahoma) am primit un premiu de predare (Teaching Award) într-unul din anii în care am predat ca teaching assistant în cadrul departamentului de matematică de la această universitate. Din câte am înţeles de la unul dintre profesorii mei, am fost, la momentul respectiv, singura asistentă internaţională căreia i se acordase acest premiu în ultimii zece ani ai departamentului (premiul era acordat de obicei asistenţilor americani)”.
Cheia succesului în carieră şi în viaţă
“Pentru a reuşi trebuie foartă multă muncă. Nu este un clişeu. Am sacrificat foarte mult ca să pot obţine o poziţie ca profesoară în Statele Unite şi, mai ales să mi-o pot menţine. Iar cel mai mare sacrificiu a fost faptul că nu am putut avea un copil atunci când ar fi trebuit să îl avem, iar când ne-am dat seama că s-ar putea să fie prea târziu dacă mai aşteptăm, am fost deja diagnosticata cu endometrioză. Însă cea mai mare realizare a mea este obţinerea titlului de doctor în matematică. Până în momentul în care am primit bursa în Statele Unite, eu nu îmi dorisem decât să fiu o simplă profesoară de liceu, unde să predau matematica. Şi nu ar fi fost nimic rău în asta. Mi-am dat seama însă de şansa extraordinară pe care am primit-o, şi am luptat mult să îmi pot menţine bursa şi să pot obţine o slujbă în America”, a mai spus dr. Laura Munteanu.
Cu ce personalităţi importante aţi venit în contact?
“President David Boren, preşedintele universităţii din Oklahoma, care a fost senator al Statelor Unite şi, din câte am înţeles, şeful comisiei de apărare a senatului american. M-a impresionat cât de multe a făcut pentru universitatea din Oklahoma. Însă oamenii care mi-au influenţat cu adevărat viaţa şi cariera au fost soţul meu, care este tot matematician (Dr. Marius Munteanu) şi profesorii din comisia de doctorat, în primul rând conducătorul lucrării, Dr. Kevin Grasse, precum şi Dr. Murad Ozaydin. De asemenea, tatăl meu, Dr. Aurel Florescu, care a lucrat cu mine la matematică de când eram mică. La sfârşitul zilei, oamenii aceştia, şi nu cei care apar în mod necesar pe scena publică, sunt adevăratele personalităţi”.
Fără planuri de a se întoarce în România, cu toate că uneori munceşte până la cinci dimineaţă
Am întrebat-o, de asemenea, dacă are planuri de întoarcere şi cât de mult a muncit şi munceşte pentru a-şi continua visul. De asemenea, cum se vede din SUA România şi învăţământul din ţară.
“Este prea târziu pentru noi ca să ne întoarcem. Există anumiţi paşi în cariera universitară pe care trebuie să-i urmezi, şi e foarte greu s-o iei de la capăt cu toate. Eu consider că americanii au în general o opinie foarte bună despre Romănia. Învăţământul românesc, şi în special şcoala matematică românească este recunoscută ca una dintre cele mai bune din lume, nu numai datorită matematicienilor consacraţi, dar şi datorită tinerilor români care primesc burse de studiu în Statele Unite şi fac lucruri foarte bune acolo…În ce priveşte munca, da, muncim mult, şi eu, şi soţul meu. Tocmai discutam aseara cu un fost coleg de facultate, care acum este profesor la universitate în Iaşi - ne întreba dacă şi noi stăm până tot atât de târziu noaptea ca să ne pregătim notele de curs şi aşa mai departe. Şi i-am răspuns că sunt uneori nopţi în care adormim la cinci dimineata şi trebuie să fim în sala de curs la ora opt. Asta nu se întâmplă întotdeauna, dar muncim în general destul de mult, mai ales la catedră”, a mai spus matematiciana româncă.
“Îţi asumi un risc la fel de mare dacă pleci sau dacă rămâi în România”
Contribuţii în domeniul matematicii
“Eu lucrez într-un domeniu al matematicii relativ nou: teoria geometrică a controlului (geometric control theory). Am susţinut teza de doctorat acum patru ani, deci pot să spun că sunt oarecum la începutul carierei, dar am avut ocazia sâ dau cateva prezentări de cercetare atât în Statele Unite, cât şi în România. Am avut şansa ca ultimul meu articol, scris împreună cu conducătorul meu de doctorat, Dr. Kevin Grasse, să fie acceptat pentru publicare la unul din jurnalele academice de prestigiu din domeniu (Mathematics of Control, Signals, and Systems). În acest articol, prezint un algoritm îmbunătăţit de generare a relaţiilor de simulare, din punct de vedere geometric. De asemenea, sunt bucuroasă că am reuşit şi anul acesta să pregătesc câţiva studenţi care au susţinut prezentări de cercetare la rândul lor şi au reprezentat universitatea la care lucrez la două conferinţe in Statele Unite. încerc mult să le inspir, sau mai bine zis să-i fac şi pe studenţii mei să înţeleagă faptul că matematica, în ciuda naturii abstracte, are o frumuseţe aparte. Matematica poate reprezenta un mod de viaţă atât timp cât o faci cu plăcere, şi încerci să înţelegi ce se întâmplă, dincolo de simboluri, şi dincolo de rutina de zi cu zi”.
Cum poţi ajunge să ai o carieră de succes în străinătate?
Ce sastisfacţii vă aduce activitatea ştiinţifică? “Prin pasiune pentru ceea ce faci, muncă susţinută, şi puţin noroc. Faptul de-a pregati viitoarele generaţii de profesori, şi de a contribui, chiar şi într-o mică măsură, la progresul domeniului în care lucrez îmi aduce satisfacţii”, a mai spus dr. Laura Munteanu.
Ce sfat le daţi tinerilor matematicieni; să plece şi ei?
“Întrebarea dumneavoastră îmi aminteşte de unul dintre profesorii mei din facultate, faţă de care am avut dintotdeauna un respect deosebit, şi care, la rugămintea mea de a-mi da o scrisoare de recomandare pentru o bursă în Statele Unite, mi-a răspuns foarte necăjit că a compus numeroase scrisori şi că în felul acesta şi-a pierdut grupul de cercetare. Am apreciat foarte mult faptul că, în ciuda acestui lucru, nu m-a refuzat şi m-a ajutat. Prin urmare, aş vrea să mă abţin în a face un comentariu într-un fel sau altul. Avem, şi eu, şi soţul meu, foşti colegi de facultate sau de liceu care au devenit profesori la universităţile din Iaşi sau din ţară si care sunt fericiţi. Unii dintre ei nu au călătorit niciodată în străinătate, iar alţii au ales să se întoarcă în România după ce au susţinut doctoratele sau după ce au lucrat în alte ţări. Problema salariilor derizorii din România rămâne însă de necontestat. Părinţii mei au fost şi ei profesori - tatăl meu universitar pentru mai mult de treizeci de ani - iar condiţiile în care au trăit şi locuit ei au fost şi rămân modeste. Decizia de-a părăsi sau nu România este una personală, şi cred că, în cele din urmă, îşi asumi un risc la fel de mare dacă pleci sau dacă rămâi în România. Trebuie să fii împăcat cu tine însuţi într-un fel sau altul”.
Profil
Dr. Laura Munteanu a terminat Facultatea de Matematică din Iaşi în 1995. După ce a fost profesor la Şcoala Specială din Vicov până în 1998, a absolvit cu success un master de specialitate la University of Oklahoma, după care a terminat doctoratul în 2011 la aceeaşi universitate americană.
Din 1998 până în 2005 a fost “graduate teacher assistant”, apoi a trecut celelalte grade didactice, până în august 2014 când a devenit associate professor la Departamentul de matematică al Universităţii din Oklahoma.
A publicat numeroase articole în reviste de specialitate şi a câştigat premii şi burse bucurându-se de succes la unitatea academică ce a acceptat-o în rândurile ele tocmai pentru importantele sale realizări în cercetarea în matematică. De asemenea, dr. Laura Munteanu este membră a numeroase foruri ştiinţifice de elită, inclusiv American Mathematical Society.
Citește pe Antena3.ro
