Pilda smochinului neroditor: Ipocrizia, amânarea și lipsa de sens. Ce ne învață Hristos din blestemul asupra pomului

Deși la prima vedere pare o simplă relatare despre un copac uscat, în realitate, este o lecție profundă despre credință, fapte și responsabilitate spirituală.

Ce spune Biblia: relatarea din Evanghelii

Pilda apare în Evanghelia după Marcu (11, 12-14 și 20-21) și în Evanghelia după Matei (21, 18-22). Iată pe scurt povestea:

„A doua zi, ieșind ei din Betania, El a flămânzit. Și, văzând de departe un smochin care avea frunze, a venit, doar va afla ceva în el; dar, apropiindu-se de el, n-a găsit nimic decât frunze, căci nu era vremea smochinelor. Și răspunzând, i-a zis: ‘În veac să nu mai mănânce cineva roadă din tine!’”
(Marcu 11, 12-14)

Mai târziu, când trec din nou pe acolo, ucenicii văd că smochinul s-a uscat „din rădăcini”.

„Și văzând un smochin lângă cale, a venit la el și n-a găsit nimic în el decât numai frunze” (Matei 21, 19). Un alt evanghelist spune: „Că încă nu era vremea smochinelor”. Dacă nu era vremea smochinelor, pentru ce evanghelistul acesta mai spune că „a mers să vadă de va găsi ceva în el”? De aici se vede că aceasta era numai o bănuială a ucenicilor; că ucenicii nu erau încă desăvârșiți. De altfel, evangheliștii scriu totdeauna în Evangheliile lor și ce bănuiau ucenicii. După cum bănuiala lor era că Hristos S-a dus la smochin ca să vadă de va găsi ceva în el, tot așa, tot o bănuială a lor era că l-a blestemat, pentru că smochinul n-a avut rod.

– Dar atunci pentru ce l-a blestemat?

– Pentru ucenici; ca să le dea curaj, să-i întărească. Până atunci, Hristos făcuse numai bine; nu pedepsise pe nimeni; trebuia, dar, să dea dovada că are și puterea de a pedepsi, ca să afle și ucenicii și iudeii că poate usca pe răstignitorii Lui, dar de buna Sa voie îi iartă și nu-i usucă. N-a vrut să-Și arate puterea Sa pedepsitoare asupra oamenilor, ci a dat dovadă de această putere, blestemând un pom. Când se întâmplă una ca aceasta cu un pom, cu un animal necuvântător sau cu un loc, nu iscodi, nu spune: „Era drept să se usuce smochinul, dacă nu era vremea smochinelor?”. A grăi așa este cea mai mare ocară; ci uită-te la minune; minunează-te și slăvește pe Cel ce a făcut minunea.

Citește pe Antena3.ro

Răsturnare de situație în cazul unuia dintre medicii morţi în Iaşi: "Nu trebuia să moară". Ce s-a stabilit la necropsie

– Dar atunci pentru ce a dat o astfel de înfățișare acestui fapt și pentru ce acest temei pentru blestem?

Uscarea smochinului nu are această însemnare ci, după cum am spus, arată puterea pedepsitoare a lui Hristos. De altfel cuvintele: „Că nu era vremea smochinelor” ne arată că nu S-a dus la smochin pentru că-i era foame, ci pentru ucenicii Săi. Ucenicii s-au mirat foarte tare că s-a uscat smochinul, deși Hristos făcuse până atunci minuni și mai mari. Dar, după cum am spus, o astfel de minune era o noutate pentru ei; acum, pentru prima oară Și-a arătat Hristos puterea Lui pedepsitoare. De aceea nici n-a făcut minunea aceasta cu un alt pom, ci cu un smochin, cel mai umed dintre toți pomii, ca și prin aceasta să se arate și mai mare minunea. Și ca să afli că minunea aceasta a făcut-o Hristos pentru ei, ca să-i îndemne să fie curajoși, ascultă ce le spune mai departe!

– Ce le spune?

„Și voi veți face lucruri mai mari dacă veți avea credință și nu vă veți îndoi” (Matei 21, 21). Vedeți, dar, că totul s-a făcut pentru ei, ca să nu se teamă și să nu se înfricoșeze de uneltiri și de necazuri. De aceea, pentru a-i lipi de rugăciune și de credință, le mai spune încă o dată: „Dacă veți avea încredere în credință și în rugăciune, nu veți face numai această minune, ci veți muta și munții si veți face și alte minuni mai mari”.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, traducere de Pr. D. Fecioru, în „Părinți și Scriitori Bisericești”, vol. 23, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994, pp. 770-772).

Ce simbolizează smochinul neroditor?

Smochinul este folosit în Biblie ca simbol al poporului ales, dar și al fiecărui om în parte. În acest caz, smochinul înfrunzit, dar fără rod, devine simbolul:

• ipocriziei – arată bine în exterior, dar e gol pe dinăuntru;

• credinței fără fapte – promite, dar nu oferă;

• vieții trăite fără rost, fără rezultate, fără iubire sau ajutor oferit altora.

Pilda este un avertisment pentru cei care „arată” a fi credincioși, dar nu trăiesc în conformitate cu ceea ce declară.

De ce o rostește Iisus în Săptămâna Mare?

Această pildă este legată direct de curățirea Templului, care are loc imediat după. Hristos condamnă formalismul și lipsa de autenticitate – atât în credință, cât și în viață.

El ne arată că nu e suficient să arătăm bine sau să părem drepți, dacă nu aducem „roade”: fapte bune, milă, dragoste, iertare, compasiune.

Ce ne învață pe noi această pildă, astăzi?

1. Fără fapte, credința este moartă

   • Nu contează cât de frumos vorbim sau ce imagine afișăm. Contează cum ne purtăm cu ceilalți, cum iubim, cum ne ajutăm aproapele.

2. Timpul pentru rodire este ACUM

   • Mulți așteaptă momentul „potrivit” pentru a face bine, dar Hristos ne spune că nu avem timp nelimitat. Rodirea trebuie să fie constantă.

3. Să nu ne amăgim cu aparențele

   • Viața trăită doar în exterior, fără profunzime, fără sinceritate, nu duce nicăieri. Dumnezeu nu caută frunze, ci roade.

4. Fiecare om este un smochin

   • Ne putem întreba zilnic: „Ce roade aduc eu azi? Cui i-am fost de folos? Trăiesc cu sens?”

Pilda smochinului neroditor nu este o condamnare, ci un semnal de trezire. Este un apel la acțiune, la transformare și la autenticitate. Nu ni se cere perfecțiune, ci sinceritate și dăruire.

Să nu lăsăm viața să treacă doar cu frunze – ci să o umplem de fapte, de iubire, de rod bun.