x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Mihai Pelin - SRI trimite catre CNSAS dosare "jumulite"

Mihai Pelin - SRI trimite catre CNSAS dosare "jumulite"

29 Mar 2005   •   00:00

Primul cercetator cu acces in arhiva SRI afirma ca a fisat fila cu fila dosare despre care acum primeste de la CNSAS raspunsul ca nu mai exista.

  • de CRISTINA DIAC
  • SPECIAL
  • CERCETATOR. Un cunoscator al murdariilor puse la cale de Securitate pledeaza pentru punere in circulatie a arhivelor, in integralitatea lor
    Mihai Pelin, primul cercetator in Arhiva SRI, afirma ca nimic din ce se gaseste acolo nu afecteaza siguranta nationala, ci doar siguranta ofiterilor de securitate si a unora dintre actualii oameni politici. De aceea, arhivele comunismului ar trebui sa fie puse in totalitate la dispozitia publicului.

    Jurnalul National: Domnule Mihai Pelin, ati coordonat editarea volumelor aparute sub numele "Cartea Alba a Securitatii". Aceasta carte a fost invocata de multe ori cand au aparut "frictiuni" intre SRI si CNSAS. In sensul ca atunci cand CNSAS-ul solicita dosarul unei anumite persoane si SRI raspundea ca persoana respectiva nu are dosar sau ca nu exista documente referitoare la persoana respectiva, se replica "dar cum este posibil, doar documentele au fost publicate in Cartea Alba a Securitatii!" Ce se va fi intamplat cu aceste dosare care fusesera consultate si citite de dvs., dintr-o data disparute cand le cereau mai tarziu altii?
    Mihai Pelin: Cat am studiat in arhiva SRI am vazut acolo foarte multe dosare. Unele cred ca nu vor sa le mai dea. Eu va dau un caz. Inainte de a se incheia "Cartea alba a Securitatii", am cerut dosarul de urmarire informativa al lui Emanuel Valeriu, cel care a fost directorul TVR. Eu sunt prieten cu el, am lucrat impreuna la Flacara. Si am primit 2 volume de vreo 450-500 de file in care era vorba despre relatiile lui cu Lica Gheorghiu care au fost urmarite de Securitate si niste scrisori pe care le trimitea el clandestin la Europa Libera. Absolut nici o problema care sa afecteze siguranta nationala. Acum cateva luni s-a dus la CNSAS sa-si vada si el dosarul. CNSAS a facut o adresa catre SRI care i-a raspuns ca Emanuel Valeriu n-are dosar. Pai, eu l-am avut in mana!… Am avut si ocazia sa revad niste dosare pe care le vazusem atunci si le fisasem aproape fila cu fila. Le-am revazut cand au venit la CNSAS. "Jumulite"… S-au scos din ele diferite documente referitoare la unele persoane.

    Deci din ce spuneti dvs. reiese ca SRI a distrus dosare si dupa 1992, pentru ca a scoate file din dosare inseamna…
    Nu cred ca le-au distrus pentru ca distrugerea de arhive se pedepseste cu puscarie grea. Nu cred ca le-au distrus, dar le-au pus deoparte. Scot documente si le depoziteza in alta parte.

    Ai voie sa trunchezi documente? Operatiunea aceasta de manipulare, nu tot distrugerea dosarului se cheama?
    Normal ca n-ai voie. Pentru ca un dosar o data constituit si arhivat, presupune adunarea unor documente cu un anume scop, dupa anumite criterii. Se pierde logica lucrurilor cuprinse in acest dosar daca scoti file din el. Deci ei tot scot, tot scot…

    Ce-ati constatat dvs ca au "scos"?
    Au scos, de exemplu, niste documente referitoare la o spargere pe care voia sa o faca Securitatea la fosta editura Cartea Romaneasca pentru a pune mana pe jurnalul lui Marin Preda. Si le-au scos. In general scot, referintele la anumite persoane pe care ei le agreaza si la proprii lor ofiteri, bineinteles. Scot documente din care rezulta in ce actiuni mizerabile s-a implicat Securitatea.

    Pretextul "sigurantei nationale"

    Vorbind despre dosarul de urmarire informativa al ziaristului Emanuel Valeriu, ati spus ca nu avea nici o legatura cu siguranta nationala. In opinia dvs., se afla in arhiva SRI si nu poate fi dat spre cercetare deoarece afecteaza siguranta nationala?
    La SRI, care a preluat mostenirea Securitatii interne, in cele cateva mii de dosare pe care le-am consultat, nu am vazut nici un document care sa afecteze siguranta nationala. Da, afecteaza siguranta unui fost director al Europei Libere care a fost agent al Securitatii, afecteaza prestigiul Securitatii ca atare care s-a implicat in diverse chestiuni extrem de mizerabile, dar in nici un caz siguranta nationala. E o problema cu arhiva SIE, acolo intr-adevar trebuie sa recunosc ca sunt niste probleme delicate. Cei care lucrau la rezidentele de spionaj din strainatate aveau diversi informatori angajati din statele occidentale. Or, nu poti sa "ii dai" pe aceia. Asta e situatia peste tot in lume. Actualul serviciu, daca devine cu adevarat un serviciu util tarii, nu va mai putea recruta pe nimeni prin strainatate daca Romania isi capata "prestigiul" acesta: "uite, domnule, am lucrat pentru ei si ei ne dau in vileag". Nici nu pot exista la SRI documente referitoare la siguranta nationala pentru ca Securitatea nu s-a preocupat de siguranta nationala. Ea s-a preocupat de siguranta lui Gheorghiu-Dej, de siguranta lui Ceausescu si a acolitilor lui si asa mai departe.

    Sa inteleg ca invocarea legii sigurantei nationale e un pretext de blocare a dosarelor?
    E un pretext ca sa nu dea. Aceasta lege, dupa parerea mea, ar trebui sa functioneze doar in ceea ce priveste arhiva SIE. Vechiul serviciu de spionaj s-a implicat in niste porcarii prin strainatate inainte de ’89 care fiind divulgate, pot arunca un blam si asupra Romaniei de azi. Pentru ca in Occident momentul ’89 nu e perceput ca un prag asa cum il consideram noi. Ei considera tara in ansamblul ei. Daca incepi sa-ti faci o reputatie proasta, aceea va ramane.

    In presa la inceputurile lui ’90 au fost publicate diferite dosare personale, de catre chiar cei ce fusesera obiectul urmarii. Dupa stiinta dvs. sunt persoane carora sa le fi fost date dosarele de urmarire?
    La multi le-a dat dosarul Magureanu, dar nu in totalitate, unele file au fost scoase.

    Era normal sa le dea fara sa fi existat vreo reglementare in acest sens? Le-a dat dosarul original?
    Nu, le dadea copii.

    Serviciul Roman de Informtii a aparut la 26 martie 1990 iar legea de organizare si functionare in 1992. Ce s-a intamplat cu arhiva Securitatii intre lunile decembrie 1989 si martie 1990?
    Arhiva a fost pazita, dar au disparut foarte multe documente din dosarele aflate in lucru, care se gaseau in fisetele ofiterilor care lucrau la ele, din diverse sedii ale Securitatii, pentru ca nu erau toate gramada. Contraspionajul era intr-o parte, Securitatea era in centru, in fosta cladire a lui Pamfil Seicaru. Acesta e tot un pretext ca sa nu le dea in cercetare, de a spune "nu le avem". Ideea aceasta, ca s-ar fi distrus dosare… Parerea mea este ca nu s-au distrus dosare. E o parere formata dupa ce am stat de vorba cu mai multi oameni.

    Poate nu s-au distrus, ci au fost "predate posesorilor", sa zic asa, fie celor care faceau obiectul dosarului respectiv, fie celor care lucrau la el?
    Nu cred. Cred ca s-au pus deoparte. Trecand peste faptul ca multi fosti ofiteri pastreza si acum documente despre diversi oameni pe care i-au avut drept colaboratori si care acum se dau drept disidenti.

    Dar acesta e un lucru foarte grav, pentru ca respectivele documente pot fi documente de santaj. Cu atat mai periculoase, cand e vorba de oameni aflati la putere sau care dau impresia de mare credibilitate si moralitate. Le pastreaza la ei acasa?
    La ei acasa, sigur ca da. Si cand e vorba sa se ajunga la rafuieli, mai iese cate un document…

    Momentul celor "12 kilometri"

    Prin "legea Ticu", care reglementeaza accesul la propriul dosar si care este totodata legea prin care se infiinteaza CNSAS, respectiva institutie este abilitata sa elibereze un certificat care sa ateste daca o persoana a fost sau nu ofiter sau colaborator al Securitatii. CNSAS are prin lege obligatia sa-i verifice pe candidatii la presedintia Romaniei, pe cei pentru parlament, precum si pe ministri. In conditiile in care exista atatea suspiciuni, ca unele dosare ar fi disparut sau ca se afla si acum la ofiterii care lucrau la ele, cat de credibil este un astfel de atestat?
    Astea sunt cazuri rare de disparitii de dosare, reprezinta un procent foarte mic din totalul arhivelor SRI. Problema e ca SRI procedeaza ca un catar si nu vrea sa fie expeditiv in toata aceasta chestiune. Acum ei spun "sa cautam, sa vedem". Ce sa caute? Ca totul e fisat acolo, au o cartoteca, te uiti la numele respectiv si mergi direct la dosar. Se stia, pai e o ordine acolo. Dar ei pun mereu frane, ceea ce este absolut… Ei sunt vinovati ca au adunat aceasta arhiva.

    Cum evaluati pierderile din ahiva SRI, care, spre deosebire de cea a fostului CC, n-a fost mutata din locul ei?
    MP. Nu, a ramas pe loc, era in incinta unei unitati militare in care n-a patruns nimeni, nici asa-zisii revolutionari. Deci nu poate fi invocat motivul ca ar fi disparut in timpul evenimentelor din decembrie.

    In cazul acesta, fiind vorba de o institutie militara, disparitiile au fost la ordin, nu?
    Da, le-a scos cineva, au disparut pe parcurs. Eu cunosc un caz al unui ofiter care trebuia sa aduca niste dosare de la arhiva SRI care era pe bulevardul Timisoara, sa aduca niste documente la sediul din afara orasului, de "la Padure", cum ii spun ei, cel care este pe strada Odaii. Erau niste documente referitoare la niste fosti redactori de la Europa Libera. Pe drum, ofiterul s-a oprit si a tras tot la xerox si si-a oprit copiile. Dupa aceea a inceput "sa le scoata" in presa. S-a intamplat, pentru ca serviciul este cum este si oamenii lui sunt cum sunt.

    Cat de importante sunt arhivele Securitatii pentru cercetarea istorica?
    Sunt importante, pentru ca acolo e vazuta "istoria prin gaura cheii". In general, istoricii nostri folosesc numai datele de cabinet. Ca, la data de, regele nu stiu ce decret a semnat, ca la alta data, Antonescu nu mai stiu ce a facut, e lumea vazuta din cabinetele puterii. Pe cand aici poti sa vezi ce se intampla in tara, poti sa vezi cum reactionau cetatenii la diferite gesturi ale puterii, pentru ca se faceau si rapoarte despre starea de spirit a populatiei. Cine vrea isi poate face o viziune despre cum functiona statul roman, care erau relatiile dintre partid si securitate. Sunt multe pagini cam intunecate din istoria celor cincizeci de ani de comunism care acolo se pot lamuri. Si poti afla foarte multe lucruri despre anumite persoane despre care nu se stie nimic si e bine sa se stie. Cu asemenea detalii poti schimba pur si simplu viziunea asupra unui moment istoric.

    In opinia dvs., ce importanta prezinta documentele continute in cei 12 kilometri de arhiva pe care SRI-ul i-a predat recent la CNSAS?
    Deocamdata sunt numai dosarele informatorilor. Si aceasta e o expresie a caracterului infect al oamenilor. De ce nu se incepe insa cu dosarele consilierilor lui Timofte sau ale adjunctilor lui Fulga? Au inceput cu informatorii… Ne pandeste pericolul ca arhiva Securitatii sa treaca din monopolul SRI-ului in monopolul CNSAS si CNSAS sa dea acces numai cui vrea el. Or, aceste arhive trebuie sa devina publice, sa aiba acces la ele oricine.

    Sa devina publice pentru toata perioada comunista, pana in 1989 inclusiv? Cand spun "in intregime" ma gandesc la toate arhivele referitoare la comunism…
    Sigur ca da, pana in 1989 inclusiv. Chestiune asta cu cei 30 de ani… Nu mai e cazul dupa ce s-a rasturnat o lume. Trebuie sa stii ce s-a intamplat. Nu vedeti ca si acuma il tarasc pe Iliescu pe la tribunal? Trebuie sa se afle odata ce s-a intamplat. Va spun ca in arhiva SRI, a securitatii interne nu exista documente care sa afecteze siguranta statului. Afecteaza siguranta fostilor securisti care au fost in SRI sau a anumitor oameni politici care provin din vechiul regim, care au un trecut de ascuns.

    CNSAS - o institutie cu termenul de garantie expirat

    CNSAS - creat dupa modelul german al Institutului Gauck - a aparut la zece ani dupa evenimentele din 1989. Nu vi se pare ca termenul de garantie al produsului, ca sa spun asa, in raport cu scopurile si functionarea modelului sau este unul expirat?
    Ma rog, dupa parerea mea, in primul rand nu este bine incadrat. Acolo ar fi trebuit incadrati juristi, pentru ca este vorba despre probleme foarte complicate care privesc reputatia unor oameni si asa mai departe. Iar in probleme de arta, cultura si cei de la CNSAS o parte dintre ei au diverse adversitati in afara lor si cateodata le rezolva nu prea corect din punct de vedere moral. De ce trebuia sa mai faca public faptul ca Augustin Doinas a semnat un angajament la iesirea din puscarie? Ce rost mai avea? Omul era mort, nu candida.

    Nu ma refeream la componenta de cercetare, ci la atributia CNSAS de a testa candidatii. Or, acest lucru s-a facut pentru prima data cu cei care candidau in alegerile din 2004.
    Si la verificarea candidatilor au probleme, am inteles ca au o mie si ceva de procese. Pentru ca nu au juristi. Se cam arde gazul acolo, in conditiile in care dai din cinci in cinci luni cate o lista de zece sau de trei informatori sau de doi. Si pentru asta lucreaza o institutie de 200 de oameni, cu lefuri grase. Si partea de cercetare merge slab, am vazut niste carti de-ale lor de-o "limba de lemn", de te sperii.

    Daca, in sfarsit, s-a dat dispozitie ca SRI sa le predea arhiva, e bine. Dar vreau sa subliniez inca o data ca nu trebuie ca arhiva sa intre sub un alt monopol, sa treaca din monopolul SRI-ului in cel al CNSAS-ului, cu aceleasi interdictii.

    Iliescu dupa Iliescu

    Ce vi se pare mai grav cu privire la situatia actuala a arhivelor SRI?
    Ce este grav este ca cei de la SRI nu vor sa dea nici macar arhiva Sigurantei si care e deja arhiva istorica. Siguranta a functionat pana in 1948, dar de acolo se poate vedea foarte bine cum au preluat comunistii puterea, cum s-au infiltrat in toate institutiile statului, pentru ca Siguranta era chiar o institutie serioasa si nu s-a ocupat de prostii. Oricat au infiltrat-o ei dupa 1945 cu tot felul de agenti de-ai lor, comunisti adica, acolo au ramas in functie oameni care intocmeau rapoarte oneste. Sunt lucruri din acestea de ordin practic. Sunt informatii referitoare la diversi oameni care au plecat in strainatate si despre care nu mai stim nimic. Nu poti sa reconstitui o biografie a unui om, pentru ca nu vrea domnul Timofte. Or, e vorba de persoane importante, de pilda tot corpul diplomatic roman care a ramas in strainatate dupa 1945 si mai ales dupa 1947. Unii s-au afirmat in diferite organisme internationale, au avut un rol in viata publica din multe state occidentale! Acolo sunt date despre ei, dar nu poti sa ajungi la ele pentru ca vine asta cu siguranta lui nationala!

    Si de ce credeti ca nu se da acces la arhiva Sigurantei?
    Si acolo sunt niste parinti care au lucrat pentru Moscova, cum a lucrat tatal lui Iliescu. Cu arhivele se intampla, dupa ’89, pur si simplu o chestiune extrem de ciudata. Ele au fost puse sub obroc, datorita faptului ca regimul comunist a incercat sa se restaureze sub forma asta social-democrata si vin din trecut o gramada de oameni infiltrati in diverse institutii, si bineinteles ca trecutul lor trebuia ascuns. Ei spun ca nu gasesc dosarul lui Iliescu. Pai nu se poate, inseamna ca l-au distrus. Sau l-au pus undeva bine. Pentru ca Iliescu a fost realmente urmarit de securitate, toti cei care intrau in dizgratia lui Ceausescu erau urmariti de directia a V-a, care se ocupa de demnitari, de fosti demnitari. Nu e numai cazul lui. Parerea mea e ca Iliescu este direct implicat in acest obroc pus pe ahive si devine dinr-o data o problema arhiva Securitatii.

    MAI DIFICIL CA INAINTE DE 1989
    Vorbind despre riscul ca arhiva Securitatii sa treaca din monopolul SRI sub cel al CNSAS, Mihai Pelin a mai semnalat faptul ca, dupa modelul acestei arhive, "molima secretomaniei" s-a extins si asupra altora, de exemplu, asupra arhivelor militare. "S-a dus cineva sa ceara dosare referitoare la retragerea trupelor armatei romane din Crimeea. A fost primit de vreo 3-4 generali. "Dar pentru ce va trebuie? Noi suntem acum membri NATO!". Tema reprezinta o chestiune istorica, de ce sa nu se dea? Prea multi tampiti sunt la diferite niveluri si de ei depinde informarea corecta a oamenilor, a cetatenilor, a istoricilor, a ziaristilor", a declarat Mihai Pelin. In opinia aceluiasi cercetator, din anumite puncte de vedere, accesul in arhive inainte de ’89 era mai simplu decat e astazi. La arhivele militare, de exemplu, era "libertate totala". "Ei aveau un principiu, stiau ca nu poti sa scrii, dar te lasau sa te documentezi", a spus Mihai Pelin, care a fisat in acest fel intreg razboiul din Rasarit plus chestiuni care priveau viata in Romania imediat dupa razboi.

    MIHAI PELIN - REPERE BIOGRAFICE

    Mihai Pelin s-a nascut in 1940, la Cernauti. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universitatii Bucuresti. A fost ziarist la Scanteia tineretului, Tribuna Romaniei, Ramuri si Flacara. A emigrat in Italia in 1985.
    Revenit in tara in 1992, a fost primul cercetator care a reusit sa intre si sa studieze in misterioasa arhiva a Securitatii, avand printre cercetatorii de arhiva reputatia unui privilegiat in relatiile cu administratorii acesteia.
    "Am fost coleg de facultate cu Magureanu. Prima data i-am cerut permisiunea sa cercetez procesele sionostilor din anii 49-50 pentru ca ma rugase Moses Rosen. Eram in conflict cu ei, demonstrasem ca acel Curtio Mallaparte care a scris cartea "Kaput", - cu un capitol despre ce s-a intamplat la Iasi - era de fapt la Husi in timpul pogromului, deci n-a fost martor ocular al masacrului. Si ei s-au suparat. Pana la urma am ajuns prieten cu Moses Rosen si el m-a rugat sa scriu ceva despre sionistii lui", a explicat Pelin modalitatea prin care a ajuns sa studieze arhivele fostei Securitati.
    De pe urma cercetarilor in aceasta arhiva au rezultat mai multe volume, precum "Sionisti sub ancheta" (1993), "Culisele spionajului romanesc" (1997), "Operatiunile Melita si Eterul. Istoria Europei Libere prin documente de Securitate" (1999), "Artur - Dosarul Ion Caraion" (2001), "Opisul emigratiei politice. Destine in 1222 de fise alcatuite pe baza dosarelor din arhivele Securitatii" (2002). Solicitat de fostul director al SRI, Virgil Magureanu, a coordonat elaborarea primelor patru volume din "Cartea alba a Securitatii".
    ×