Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Deşi citarea indirectă oferă o libertate mai mare de interpretare, există capcane similare.
Asigură-te că nu atribui sursei formulări şi colorit, clar diferite de cele ale sursei.
"Washington - Rata şomajului în SUA a crescut rapid de la 6,2% la 7% în aprilie - cel mai înalt nivel în doi ani şi jumătate şi un semn puternic că economia distrusă de inflaţie este stoarsă de viciul recesiunii, după cum a relatat astăzi Guvernul."
În următorul exemplu, atribuirea este extinsă excesiv:
"Îţi afectează întreaga viaţă, a spus drăguţa nevastă a lui Wilson, a cărei slujbă ca funcţionară la Tribunal îi ajută să se întreţină."
Boala a atins proporţii epidemice în comunitatea neagră, suferă de o rată a şomajului de 30%, spune reverendul Robinson, şeful Centrului de industrializare ce oferă anumite înlesniri.
Cu toate acestea, reverentul Robinson n-a spus nimic despre boli şi epidemii. Un punct după "comunitatea neagră" şi o nouă propoziţie ar fi făcut ca totul să fie în ordine.
O BANDEROLĂ DE AJUTOR POATE FI DE FOLOS
Am accentuat că citatele directe trebuie să reproducă cu fidelitate ceea ce are de spus vorbitorul. Totuşi, există ocazii când cu greu ar putea fi cineva scutit de asemenea greşeli în vorbirea degajată, neoficială. Scopul nu este de a face pe cineva să arate bine, ci de a face lucrurile mai uşoare pentru cititor.
De exemplu, un fapt divers îl cita pe ministrul de Finanţe Regan că ar fi spus: "Jim Beker ştie mai mult despre politică decât voi şti eu vreodată. Dar cred că eu ştiu mai multe despre finanţe decât el".
Autorul ar fi putut să oprească mai bine citatul la "finanţe".
Observaţi că vorbim despre mici ajustări. Intervenţia eroică pentru a îndrepta incoerenţele care apar reprezintă o cu totul altă problemă. Când un politician, să spunem, răspunde la o întrebare într-un mod care trădează o osteneală enormă de a fi stăpân pe subiect, nu restrânge şi nu îndulci citatele într-o capodoperă de formulări concise. Judecata, sinceritatea şi imparţialitatea sunt principiile călăuzitoare ale navigaţiei prin ape puţin adânci (...)
CULOAREA: ÎNMOAIE-ŢI PENSULA ÎN MICILE DETALII
În altă parte, în această carte am discutat cum trebuie reporterii să-şi dezvolte o bună ureche pentru a potrivi laolaltă cuvintele cu graţie.
Pentru a potrivi cuvintele laolaltă în culori vii, strălucitoare, ei trebuie să-şi dezvolte o privire bună. Întrucât culoarea implică un mod de a vedea faptul divers astfel încât să-l poţi arăta cititorului. Epitetele şi determinanţii n-au nimic de-a face cu asta - ei sunt, de fapt, mari seducători.
De ce să-i informăm pe cititori că ceva este dramatic sau tragic? Să le dăm detaliile şi ei vor furniza propriile lor adjective.
Ca imagine reală poţi evoca dacă descrii o staţiune ca fiind elegantă sau o rezervaţie militară ca fiind în plină mişcare. Ce are deosebit o plajă albă de nisip? Aşa sunt majoritatea plajelor. Sau un oraş al "multor contraste?" Acelaşi lucru se poate scrie despre fiecare oraş şi probabil s-a şi scris deja.
Culoarea este o problemă de detaliu - acele detalii care fac ca acest fapt divers să fie ceea ce este, şi anume, diferit de toate celelalte fapte în anume circumstanţe precise. Ea dă rezultate chiar şi într-un raport la fel de obişnuit ca acela referitor la audierile unui consiliu orăşenesc (municipal).
"În timp ce audierile se tărăgănau trecând de miezul nopţii, jumătate din public părăsise deja sala. Dar femeia din primul rând încă îşi tricota pulovărul ei cel roşu. În spate, un bărbat între două vârste, cu capul aplecat, sforăia uşurel. Consilierul Smither părea să numere petele din tencuiala care se jupuia pe pereţi, în timp ce Saunders îşi sprijinise bărbia de ciocănel".
Detalii mărunte, mărunte şi o pată adevărată de culoare într-un decor neaşteptat. Cât de mulţi reporteri şi-ar fi dat osteneala?
Iată un fragment dintr-o rubrică a răposatului Red Smith, descriind o dimineaţă pe pista de alergări:
"Prin mireasma focurilor de lemne arzând sub ulmii din zona grajdurilor, în spatele pieţei principale din Sarstoga, rotocoalele de ceaţă ale dimineţii se restrângeau pentru a se mistui în flăcările razelor înclinate ale soarelui. Oameni însufleţiţi care mergeau pe jos duceau caii în cercuri domoale în spatele grajdurilor, în timp ce caii lor stăteau savurând scurgerea apei reci din furtunuri de grădină.
Grăjdarii curăţau caii cu bureţi săpuniţi şi-i frecau să-i usuce. Bătaia ritmică a copitelor putea fi auzită chiar de pe pistă, unde caii lucrau".
Iată un alt fragment dintr-un alt autor specialist în sport, descriind un moment pasionant din seria jocurilor mondiale:
"O încercare de a-l întrece pe conducătorul iancheilor a fost făcută de jucătorul care apără ţăruşul x , Clint Hurdle, un descendent înalt, impozant, al strămoşilor săi, simpli indieni.
Dar, ca şi vecinii indieni din timpul războaielor, el l-a înfruntat pe un trăgător de elită echipat cu un winchester xx. Jucătorul care aruncă mingea xxx «Gâscă» (Goose) Gossage va dovedi că George Steibrenner este un vrăjitor al caselor de bilete. La Boston, viteza lui i-a croit drum printre cei mai buni dintre Boxox... El a tras două lovituri pe lângă un Hurdle furios care stătea dispreţuitor. Şi apoi a urmat cea de-a treia lovitură oscilatorie şi puteai auzi bătăile tobelor de război în timp ce Hurdle privi înapoi spre Gossage nevenindu-i să creadă că a muşcat din ţărână."
Primul este evocator şi precis. Cei de-al doilea, în ciuda activităţii agitate, tobelor de război, winchesterului, este obositor (plictisitor).
Fragment din "Tehnica scrisului", Caiet Documentar editat de Catedra de teoria şi practica presei a Academiei de Studii Social-Politice, p. 126-129
