x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Reportaje “Eminescu? Nu ştiu cine a fost!”. Aşa răspundeau mulţi români zeci de ani după dispariţia sa

“Eminescu? Nu ştiu cine a fost!”. Aşa răspundeau mulţi români zeci de ani după dispariţia sa

de Cristinel C. Popa    |    15 Ian 2015   •   16:08
“Eminescu? Nu ştiu cine a fost!”. Aşa răspundeau mulţi români zeci de ani după dispariţia sa
Sursa foto: Gheorghe Eminescu alături de Tudor Arghezi

Eminescu? Necunoscut! Cel puţin o perioadă. Decenii la rând după moartea sa, mulţi dintre români mărturiseau că n-au auzit de el. Poetul nepereche, cum a fost numit mai târziu, nu era cunoscut de foarte mulţi compatrioţi, atât înainte, cât mai ales după dispariţia sa. Acest lucru reiese din mărturiile nepotului său, Gheorghe Eminescu, ce a purtat cu ani în urmă o convorbire cu prof. Gheorghe Luchescu. El povesteşte cum, din 1914, vreme de mai bine de trei decenii, cât a activat în armată, având de a face cu oameni pregătiţi, cu şcoli înalte, chiar literaţi, nu a fost întrebat decât de trei ori dacă este rudă cu Mihai Eminescu. “În armată, timp de 30 de ani, numai trei comandanţi au avut curiozitatea să ştie dacă sunt rudă cu Eminescu, printre ei, colonelul Victor Bacalogu, care cocheta şi el cu muzele în paginile revistei Cele trei Crişuri şi generalul Dabija, fiindcă-i eram aghiotant, şi pe deasupra era un distins cărturar. În această epocă de indiferenţă generală, când însăşi biografia poetului prezenta obscurităţi, era încărcată de unele legende şi de foarte multe afirmaţii fără acoperire documentară, cine era să ştie că numai mezinul dintre fraţii lui Eminescu a fost căsătorit, numai el a avut copii şi că aceşti copii trăiesc pe undeva prin Mizilul lui George Ranetti”, spunea Gheorghe Eminescu.

Indiferenţa autorităţilor faţă de poet
El face referire şi la momentul căsătoriei sale, când socrul său s-a lăudat că se va înrudi cu un descendent al marelui poet. Gheorghe Eminescu a fost catalogat atunci drept farseur. “Socrul meu, care era învăţător, voind să facă o surpriză revizorului şcolar al judeţului, i-a spus că-şi căsătoreşte fiica cu un nepot al lui Eminescu. Revizorul a început să râdă, i-a răspuns că poetul nu are niciun urmaş în viaţă şi l-a sfătuit să fie atent fiindcă are de-a face cu un impostor. Toate acestea explică de ce timp de cincizeci de ani familia sa n-a fost invitată decât o singură dată la comemorarea lui Mihai Eminescu. Aceasta s-a petrecut în 1910, când s-a dezvelit bustul de la Galaţi, ridicat din iniţiativa preşedintelui tribunalului din localitate care, fiind prieten cu tata, ştia de existenţa noastră. Foarte generos atunci, ministrul Lucrărilor Publice (Barbu Ştefănescu Delavrancea), de care depindea Direcţia Căilor Ferate, mi-a trimis şi două foi de drum clasa a III-a, pe care, bineînţeles, i le-am înapoiat, însoţite de cuvintele - Domnule ministru, şi sărăcia are nuanţele ei. Pentru a ilustra indiferenţa oficialităţilor, voi spune că la cârma ţării se găsea partidul pentru care Eminescu trudise la Timpul până la istovire…”, mai arată nepotul său.

“Eminescu a fost tipografist dă cărţi”
Un alt episod amintit de Gheorghe Eminescu este acela în care e implicat un sergent. “În anul 1935 comandam un batalion de grăniceri. Colonelul, venit în inspecţie, se opreşte în faţa unui sergent şi îl întreabă - Ştii cum îl cheamă pe comandantul batalionului? Sergentul răspunde, Gheorghe Eminescu. Dar tu ştii cine a fost Eminescu? Eminescu a fost tipografist dă cărţi, a răspuns sergentul”. Aceasta se petrecea în 1946.

Ştiut doar de un cerc restrâns de intelectuali
În aceeaşi discuţie, Gheorghe Eminescu povestea cum unchiul său a fost mult timp necunoscut publicului larg şi doar intelectualii importanţi ştiau de poet. Pentru el, povara numelui ce îl purta a devenit evidentă abia mai târziu. “Eminescu a rămas o lungă perioadă poetul unui cerc restrâns de intelectuali. Abia în ultimii 30 de ani (în special în anii comunismului - n. red.) el a intrat în patrimoniul întregului popor. Tudor Arghezi spunea că Eminescu n-a avut parte în viaţă nici de public cititor, nici de un stăpân inteligent….Timp de cincizeci de ani, numele nu mi-a pus niciun fel de probleme, fiindcă nimeni n-avea curiozitatea să ştie dacă şi ce rudă sunt cu Eminescu…În şcoală, însă, numele nu mi-a produs decât neplăceri. Mă săturasem să-l aud pe Bogdan Brîncă, profesorul de română, spunându-mi - păcat de numele pe care-l port, pe profesorul Ion Scurtu, de germană, spunându-mi că fac de ruşine numele lui Eminescu…Apoi, la şcoala militară, am scăpat de toţi aceşti dascăli pretenţioşi, cu o logică atât de ciudată, după care, dacă Eminescu a fost un geniu, neapărat trebuie să fiu şi eu”, a mai spus Gheorghe Eminescu, nepotul poetului. El s-a născut pe 1 iunie 1895 la Mizil şi a decedat pe 6 iunie 1988 la Bucureşti. A fost militar şi istoric, fiul căpitanului Matei Eminescu (participant la luptele de la Plevna), fratele poetului.

×