x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Reportaje Exclusiv. Brunea-Fox: “Reporterul trebuie să fie întotdeauna în frunte, să se întreacă cu alţii sau pe sine, şi asta până moare”

Exclusiv. Brunea-Fox: “Reporterul trebuie să fie întotdeauna în frunte, să se întreacă cu alţii sau pe sine, şi asta până moare”

de Cristinel C. Popa    |    05 Dec 2014   •   11:47
Exclusiv. Brunea-Fox: “Reporterul trebuie să fie întotdeauna în frunte, să se întreacă cu alţii sau pe sine, şi asta până moare”

Un excelent interviu făcut cu ani în urmă de Alexandru Stark scoate în evidenţă amănunte inedite din viaţa “Asului” reportajului, celebrul ziarist F. Brunea-Fox. Brunea vorbeşte despre succesele dar şi micile rateuri ale unei cariere dedicate trup şi suflet jurnalismului. “Un interviu în fotoliu nu se poate! Să fim serioşi! Dumneata ştii ce-i un reporter? Dă-mi voie să-ţi spun că fac reportaje de când tatăl matale era în războiul din 1916. Vezi fotografia asta? (Fotograful a surprins un grup mare de ziarişti alergând. În fruntea lor se detaşează un bărbat înalt şi zvelt). E una din cele mai frumoase care mi s-au făcut. Erau o mulţime de ziarişti strânşi şi când s-a terminat ce era de comunicat ne-am grăbit să dăm reportajul la ziar. Totul era cine îl dă primul, cine mai prinde ediţia de provincie. Ei bine, primul (nu mă recunoşti, desigur), primul sunt eu. Eu cred că reporterul trebuie să fie peste tot; şi nu numai peste tot, dar să fie şi primul. Indiferent că doarme în plasa de bagaje din tren, s-a întâmplat şi asta (altă fotografie), indiferent că trece prin lapoviţă şi zăpadă sau că e nevoie să meargă pe sub apă (şi asta mi s-a întâmplat)…Un reporter trebuie să le încerce pe toate. Mi-a venit odată ideea să cercetez şi eu un adânc de apă, dar, fireşte, nu aşa aiurea…La Constanţa…Am văzut nişte scafandri şI i-am întrebat dacă n-ar putea să-mi dea şi mie câteva lecţii…Păi aveam un scop. Puţin livresc…ţinea de o lectură. De o legendă luată din Odobescu şi Alecu Russo. E vorba de mănăstirea scufundată din Snagov… Am plecat la Snagov şi m-am scufundat. O să mă întrebi dacă am descoperit ceva. Am să-ţi spun că nu. Dar asta nu denaturează sensul legendei pentru că, vezi matale, legenda o să trăiască o veşnicie exact cu ceea ce are (sau s-ar părea că are) ireal. Oricând se poate desface ca o floare. Legendele sunt ca seminţele care se găsesc în sarcofagele faraonilor şi care mai pot rodi într-o primăvară trandafiri chiar şi după mii şi mii de ani…”, spunea Brunea-Fox.

Marea gafă comisă împreună cu Ross în presa acelor ani
Despre un semi-eşec uşor comic îşi aminteşte de asemenea marele reporter. “Să nu crezi că n-am avut şi eşecuri. Cine nu are? Într-o dimineaţă, vine o ştire la redacţie, că în aceeaşi seară trebuie să sosească un mare personaj exotic într-o vizită în Bucureşti. Nici mai mult, nici mai puţin decât maharajaua de Kapurtala. Îmi trebuia un reportaj pentru provincie. Ediţia se încheia la prânz. Îi spun eu lui Ross, caricaturistul: Tu ştii cum e un maharajah? Şi el îmi răspunde: “Păi unul cu turban şi barbă”. “Bine, fă-l cel puţin în desen până diseară, când vom lua o poză. Să ilustrăm reportajul care apare acum la ediţia de provincie”. Zis şi făcut, Ross trage repede desenul, ediţia porneşte. Seara mă duc şi eu la gară. Lume multă…La un moment dat văd că din vagonul de lux coboară un admirabil personaj de lord, în jachetă, cu cravată, din aia bufantă, elegant, tânăr..Eu îmi zic: “Persoana trebuie să fie probabil din anturaj”. Îndărătul lui am văzut un om exact ca în desenul lui Ross: cu turban, cu barbă, cu un fel de fustanelă şi mi-am zis: “Dânsul trebuie să fie maharajahul!”. M-am apropiat, i-am pus vreo două-trei întrebări, omul nu mi-a răspuns. Şi-atunci cineva din oficialitate îmi şopteşte: “Păi maharajahul e domnul acesta!”. Şi-mi arată personajul elegant. Uite-aşa am păţit-o cu fantezia, pentru că n-am făcut ce trebuia să fac, un lucru elementar: să cercetez, să mă documentez. Uite-aşa am inventat un maharajah de operetă.” “Nu pot spune că nu m-am bucurat de calificative: “Asul”, “Prinţul” şi tot aşa…eu cred că un reporter cere să binemerite la titlul ăsta, trebuie să fie pretutindeni, să fie totdeauna în frunte, să se întreacă cu alţii sau să se întreacă pe sine. Şi asta până moare”.

Portret
Filip Brunea Fox este pseudonimul literar al lui Filip Brauner. S-a născut în 1898 la Roman şi a trecut la cele veşnice în 1977, la Bucureşti. A fost unul din cei mai cunoscuţi reporteri interbelici. Brunea-Fox, alături de Geo Bogza, a pus bazele reportajului literar românesc.

×