Lucrarea unui român a fost distinsă cu Premiul Nobel! Nu şi românul!

Distincţia a primit-o mai târziu un străin pentru rezultate similare. El a recunoscut întâietatea compatriotului nostru…
Suntem o ţară mică cu posibilităţi mari. Premiile Nobel, pentru ştiinţe, literatură, ne ocolesc. România? Da, da, pentru străini are capitala la Budapesta! Se ştie: Dracula (mai degrabă legat de Transilvania), Nadia Comăneci, Hagi. Până şi un foarte bun jucător de fotbal primeşte bani mai puţini în cazul unui transfer la o echipă mare doar pentru că joacă în România. Un om de ştiinţă e lăudat şi recunoscut pentru realizările sale, că inteligenţă există, nu contestă nimeni acest lucru, însă nu e premiat. Laurii sunt rezervaţi ţărilor mari ca Germania, Marea Britanie, Rusia etc. Un român ia în mod meritat un astfel de premiu doar când lucrează într-o instituţie recunoscută, făcând parte dintr-un colectiv străin, cum a fost recentul Premiu Nobel pentru chimie acordat lui Stefan W. Hell, din Arad. Însă românul îşi desfăşoară activitatea ştiinţifică de mai mulţi ani la Institutul Max Planck de Chimie Biofizică din Gottingen, Germania. Se ştie de românii ce au meritat Nobelul dar nu l-au luat: fizicianul Ştefan Procopiu, medicul fiziolog Nicolae C. Paulescu. Şi mai sunt. Astăzi vă vom prezenta un alt cercetător tras pe sfoară de elita ştiinţifică mondială. Este vorba despre Constantin N. Ionescu. Da, da, Ionescu, banal şi frumos, aşa cum îi cheamă pe un million de români!

A găsit un element necunoscut până atunci
Rezultatele cercetărilor sale, premiate cu Nobel mai târziu, se referă la probleme de ştiinţe naturale. Mai precis este vorba despre o lucrare de doctorat senzaţională la acea vreme (1908). Somităţi de atunci din ţara noastră cum ar fi Ion Simionescu, Vasile Buţureanu, Ion Borcea, Paul Bujor, Alexandru Popovici i-au adus elogii pentru descoperirile sale. Mai precis, Ionescu a descris pentru prima dată, pe vremea în care microscopul de mare putere nu era la modă, deosebirile ce există la creierul albinelor din aceeaşi familie. El a emis pentru prima oară ipoteza că există deosebiri de formă şi structură la sistemele nervoase ale acestora, în ciuda aparenţelor. Mai mult, în mod revoluţionar, a încercat să reconstituie creierul acestor insecte. “A creat trei modele unice în lume, din plăci de ceară groasă de un milimetru, şi le-a suprapus unor serii complete de secţiuni microscopice, mărite de 50 de ori…Urmărind anatomia microscopică a găsit dovezi despre o mai mare perfecţiune structurală la creierul albinei lucrătoare faţă de celelalte semene. El a demonstrat originea reală a nervilor cefalici, stabilind că în lobul optic al acestor vieţuitoare există o formaţiune alcătuită din încrucişarea parţială a fibrelor nervoase. Era o nouă descoperire, un element necunoscut până atunci, căreia i-a dat numele de chiasmă internă”, nota cu ani în urmă Simion Săvescu, într-o lucrare de-a sa.

Fiul savantului arată că, fără modelul tatălui său, Nobelul n-ar fi fost primit de austriacul von Frisch
O perioadă, senzaţionala lucrare a doctorului Ionescu nu a mai stârnit reacţii puternice. Însă ea a fost citată în numeroase tratate de zoologie şi entomologie din lume. La 65 de ani de la descoperirea românului, în 1973, profesorul austriac Karl von Frisch va obţine Premiul Nobel pentru o lucrare legată de orientarea şi intercomunicaţia la albine, subiecte bazate pe manifestările organelor centrale descrise cum nu se poate mai bine de românul Constantin N. Ionescu. Mai târziu, fiul savantului spune că rezultatele laureatului Nobel - Frisch se datorează mai ales “imaginilor modelelor concrete tridimensionale”, create de tatăl său, modele care au permis efectuarea de cercetări comparative pe secţiuni microscopice. La acea vreme, profesorul Ionescu a câştigat o faimă extraodinară. Pentru acest lucru, omul de ştiinţă polonez H. Iawlowski, din Lublin, a venit în România pentru a lucra în laboratorul cercetătorului român. Mai mult, marele savant Pierre Paul Grasse, profesor la Sorbona, unul din cei mai mari biologi ai lumii, care a creat o monumentală operă în 24 de volume, când se referă la sistemul nervos al insectelor ,menţionează că primele cercetări în domeniu le-a făcut Constantin Ionescu, în anul 1909.

Portret. C. N. Ionescu, primul om care a cercetat peşterile, înaintea cunoscutului Emil Racoviţă
Constantin N. Ionescu s-a născut pe 29 octombrie 1878, la Iaşi. A urmat în localitate şcoala primară, Liceul Internat şi Facultatea de Ştiinţe, fiind licenţiat în ştiinţe naturale în anul 1901. A urmat două specializări în străinătate, în Italia şI Germania (Neapole şi Jena). Îşi susţine teza de doctorat în 1908 cu o lucrare privind cercetări comparative asupra creierului albinelor. A lucrat ca profesor la Şcoala Normală “Vasile Lupu” şi în Laboratorul de morfologie animală condus de profesorul Paul Bujor. “Începând din 1913, timp de 20 de ani, a fost conferenţiar la Seminarul Pedagogic universitar din Iaşi. În 1919 a ocupat postul de şef lucrări şi conferenţiar în histologie la Facultatea de Ştiinţe din Iaşi, unde a funcţionat până în 1935. Constantin N. Ionescu a fost, în acelaşi timp, cel dintâi român care întreprinde cercetări metodice asupra peşterilor din Carpaţi, începând încă din 1910, studii continuate din 1913 şi de Emil Racoviţă. A murit în mod neaşteptat, pe 22 iulie 1935, la Iaşi, la vârsta de 57 de ani, deces care a marcat o pierdere imensă pentru ştiinta şi învăţământul ieşean şi românesc”, scrie I. Maftei.

Cititi si:
■ NEBUNIE! SEX in plina zi, in fata cumparatorilor dintr-un magazin (VIDEO)■ Ce se intampla cu sufletul dupa moarte? A fost gasit raspunsul (VIDEO)