Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Procentual România e națiunea cu cea mai mare creștere a diasporei din întreaga lume, fiind întrecută doar de Siria, care e în război. Comparația e cu atât mai șocantă cu cât suntem țara cu cea mai mare creștere economică din Uniunea Europeană. E un val de migrație pe care niciun Guvern din 1990 până astăzi nu a reușit să îl oprească. Periculos este că au început să plece inclusiv tinerii educați care își găsiseră și bunăstarea materială în țară.
Într-un apartament din cartierul bucureștean Floreasca, în mijlocul unui munte de cartoane, tinerii Andrei și Alexandra Barbu, soț și soție, își fac bagajele. Își pun toată agoniseala în cutii care vor fi urcate pe un vapor cu destinația Australia. E un drum pe care familia Barbu îl face doar dus. Emigrează. „Eu cred că România e o țară foarte frumoasă, dar eu îmi amintesc când aveam 6 ani și era imediat după Revoluție și Silviu Brucan a spus că vor trece cel puțin 20 de ani pentru ca România să se schimbe în timp ce alții erau mult mai optimiști și au spus că vor reforma în 2 ani. Din păcate, au trecut mai mult de 20 de ani de la Revoluție și mi se pare că nu s-a schimbat suficient”, spune Alexandra în timp ce ține capacele unei cutii. Andrei jupoaie scociul de pe o rolă pentru a o sigila. Îi dă dreptate soției și îi nuanțează vorbele:„Disponibilitatea mea de a mai aștepta 30 de ani pentru a avea un sistem funcțional sau 50 de ani sau 100 nu mai există. A existat până acum. De la Revoluție încoace au trecut totuși 26 de ani. E mai mult decât suficient pentru a-mi arăta disponibilitatea să aștept. Însă nu mai sunt dispus să aștept. Ajunge”.
O poveste de succes fără happy end
Plecarea lui Andrei și a Alexandrei ar trebui să ne intereseze pentru că indirect ne afectează pe noi toți. Cei doi sunt reprezentanții unei firave clase de mijloc din România care ar fi trebuit să formeze coloana vertebrală a economiei țării. Părăsirea României de către soții Barbu a fost un șoc pentru toți cei care le știau situația familială și financiară. Căci ei nu fac deloc parte din categoria celor care pleacă pentru un loc de muncă plătit decent. Cei doi ajunseseră să obțină un trai bun în țară. Andrei, fost programator IT, se transformase în om de afaceri și fermier după ce a simțit că și românii s-au săturat de mâncarea din supermarketuri și vor să mănânce din nou legume cu gust. Așa că a pus bazele primei firme de producție și distribuție de produse bio din București. Vindea mai scump decât în piețe legume și fructe care nu fuseseră niciodată tratate cu chimicale iar succesul a fost garantat. A reușit să pună pe picioare un business curat, cinstit și înfloritor. „Coșul de legume”, așa cum se chema întreprinderea lui, devenise brand național iar Andrei era dat exemplu în lumea tinerilor oameni de afaceri. La fel ca și soțul ei, Alexandra cunoscuse și ea succesul. Mulți o considerau una din cele mai bune arhitecte din noul val. Își deschisese de câțiva ani propriul cabinet de arhitectură în centrul Capitalei și era asaltată de comenzi. Avea un mod surprinzător de a amenaja interioarele, o capacitate incredibilă de a transforma spațiile mici în locuri extrem de funcționale. Una din lucrările sale tocmai fusese publicată într-o renumită revistă de specialitate și dată ca exemplu în lumea arhitecților din România.
Citește pe Antena3.ro
Bunăstarea individuală nu este suficientă
Amândoi pe val, soții Barbu se vedeau îmbătrânind în România și de aceea se apucaseră la marginea Capitalei să își construiască și casă visurilor. Când s-au apucat să își facă bagajele pentru Australia abia o terminaseră. Dar nu au mai apucat să se mute în ea. Decizia de a pleca le-a venit brusc și ireversibil după ce au conștientizat că, deși România le oferea și casă, și masă, nu era suficient.
De fapt oricât de mare e succesul din țara ta, oricât de bine câștigi, tot nu e suficient dacă restul țării nu se ridică și ea o dată cu tine. A observat asta cel mai bine Andrei:„Trăim într-o țară extrem de săracă din UE și dacă noi doi ne urcăm în mașină și mergem 10 km spre nordul Capitalei o să găsim probabil 20, 30, 50 de mașini de lux pe drum. Asta arată o discrepanță majoră: cei săraci sunt muritori de foame și cei bogați au absolut tot. Discrepanțele sociale dau naștere la frustrări, dau naștere la situații conflictuale în interiorul societății pe care, chiar dacă ești echilibrat ca persoană, e dificil să le eviți cu totul sau să le ignori cu totul. Cred că societatea românească astăzi e una care nu e așezată, nu e liniștită, calmă și fericirea este problematică”. Și ce este și mai problematic este că nu poți trăi într-un glob de cristal și la un moment dat vei ajunge să depinzi se sistem mai devreme sau mai târziu. Fie de sistemul de sănătate, fie de cel educațional. Iar gândul că fiica lor de cinci ani ar fi trebui să ajungă la o școală românească le-a creat angoase. „Sunt inconfortabilă cu ideea de a o lăsa să urmeze sistemul de educație romanesc”, recunoaște Alexandra. „Cred că e o criză majoră. Fetița mea la 4 ani a învățat să scrie și să citească și acum, la cinci ani, știe să facă aritmetică simplă, adunări și scăderi până la zece. Mi se pare abominabil ca un copil de patru ani, dacă nu e Einstein, să trebuiască să învețe să facă asta. Copiii la patru ani trebuie să se joace cu gărgărița, cu fluturii, să stea în natură. Că de asta se cheamă grădiniță, altfel se chema cămăruță”.
Așa s-au decis să o ia de la zero în altă parte. Andrei și-a vândut afacerea iar Alexandra și-a închis biroul de arhitectură. Au plătit apoi 17.000 de euro pentru a aplica pentru viza de ședere în Australia, fără să aibă garanția că o vor primi. Dar au fost acceptați fără rezerve. Nici nu e greu de ghicit de ce. Autoritățile australiene au văzut potențialul tinerilor români de a produce pentru societatea lor iar statul să aibă cu ei cheltuieli minime. „Meseria mea e foarte căutată și ei vor să importe profesioniști. Ei practic importă oameni bine pregătiți pe care nu îi plătesc ei să îi pregătească și îi importă gata formați. Însă suficient de tineri încât practic toată viața lor productivă să fie în Australia”, observă Alexandra.
Viața în Australia
Aveam să ne revedem cu soții Barbu după 6 luni de la emigrare. Erau extrem de fericiți și de mândri de alegerea făcută chiar dacă au luat-o de la zero la propriu. Andrei, cu toată experiența lui de manager în România, cu tot cu diploma lui de Automatizări și Calculatoare, a ajuns acolo muncitor pe moto-stivuitor într-un depozit. „E un job exrem de simplu, adică descarci niște cutii, niște frigidere, niște mașini de spălat, toată lumea îți zice „Take it easy, ia-o ușor”, muncești de la șase dimineața la două după amiaza, ai încheiat programul, ai plecat acasă, nu te mai interesează”. Câștigă pentru asta echivalentul a 4000 de euro lunar, suficient cât să își permită ca Alexandra să stea acasă cu copila care urma să ajungă la școală într-un sistem pe care ei îl consideră aproape perfect. Astăzi, după un an de la plecare, Alexandra și Andrei au făcut deja un pas în față. Ea s-a angajat la un cabinet de arhitectură, unul din cele mai bune din Melborne și se ocupă de design interior. Andrei a renunțat la jobul lui și s-a apucat serios de școală. Urmează cursuri de IT la o universitate, un soi de echivalare a diplomei de Automatizări și Calculatoare din România. După doi ani va ajunge să profeseze într-un domeniu care pare să nu aibă moarte în secolul acesta. Așa se termină istoria plecării familiei Barbu, o filă din imensa carte a depopulării României. Din 1990 și până astăzi au plecat deja să trăiască în afara granițelor 4 milioane de români, productivi, educați, muncitori. Iar noi, cei din țară, rămânem din ce în ce mai săraci și mai singuri.
„Trăim într-o țară extrem de săracă din UE și dacă noi doi ne urcăm în mașină și mergem 10 km spre nordul Capitalei o să găsim probabil 20, 30, 50 de mașini de lux pe drum. Asta arată o discrepanță majoră: cei săraci sunt muritori de foame și cei bogați au absolut tot. Discrepanțele sociale dau naștere la frustrări, dau naștere la situații conflictuale în interiorul societății pe care, chiar dacă ești echilibrat ca persoană, e dificil să le eviți cu totul sau să le ignori cu totul”, Andrei Barbu
Numărul românilor care locuiesc peste hotare a crescut anual cu peste 7% din 2000 până în 2015, potrivit datelor ONU. Românii sunt migranţi economici şi au ajuns să aibă cea mai mare diaspora din Uniunea Europeană. Tot datele ONU arată că anul trecut locuiau peste hotare 3,4 milioane de cetăţeni români, cu mult peste statiscile autorităţilor române
17% din totalul populaţiei care a rămas în ţară reprezintă diaspora românească, o cifră record inclusiv la nivel mondial
Din 2000 până anul trecut, românii din diaspora au trimis în ţară peste 60 de miliarde de euro, potrivit datelor oficiale furnizate de BNR. Vârful a fost atins în 2008 când remiterile din diaspora s-au ridicat la 8,6 miliarde de euro. Din 2009 au început treptat să scadă. Unul dintre motive a fost criza, dar, în acelaşi timp, unii dintre angajaţii români din străinătate au început să îşi mute familiile în ţările în care au plecat şi nu au mai avut motive să trimită bani acasă.
