Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sfârșim serialul nostru despre învăţământul profesional prezentând şi o posibilă soluţie. Cel puţin temporară. Căci în România singura salvare sigură pare să fie cea în care nu mai aştepţi ca statul să îţi dea sau să îţi facă. Iată povestea companiilor româneşti care s-au apucat să îşi înfiinţeze singure învăţământul de care au nevoie.
Valer Blidar este unul dintre întreprinzătorii care au reuşit să scoată la liman, din negura tranziţiei, una dintre fabricile comuniste. Era o vreme când cei mai mulţi „investitori” ai primului deceniu de după revoluţie aveau o singură strategie de business: imediat ce cumpărau întreprinderea, stingeau lumina în secţii, se apucau să le taie şi să le care la fier vechi. Era mult fier vechi la Astra Vagoane Călători în anul 2000 când a devenit Valer Blidar proprietar. Dar nu a pus mâna pe flex, ci s-a hotărât să îi redea întreprinderii gloria de odinioară. A fost greu. Nu a primit ajutor de nicăieri, dar a reuşit să o pună pe picioare şi să o facă profitabilă. Astăzi comenzile de export îi umplu căsuța poștală, iar profitul în euro ajunge la o cifră cu șapte zerouri în coadă: 10.000.000.
Când statul îți pune frână
Și-a plătit conştiincios taxele, dar stabilitatea aparentă avea să fie zdruncinată tocmai de statul care a beneficiat din plin de succesul lui. Valer Blidar a observat că părul angajaţilor din secţii a început să încărunţească și media de vârstă să crească vertiginos. „În fabrică, am sub 6% tineri sub 30 de ani. Forţa de muncă îmbătrâneşte şi nu mai vine nimic din spate. Media de vârstă a angajaților a ajuns la 57 de ani”, zice Blidar şi rosteşte „cincizecişişapte” apăsat, cu gravitate. Școlile profesionale îi furnizau elevi din ce în ce mai prost pregătiți, așa că și-a întrezărit falimentul afacerii în culmea succesului. A încetat să mai aștepte o schimbare de la Ministerul Educaţiei și s-a apucat să își facă propriul „minister” la el în fabrică. A decis să ridice de la zero o şcoală profesională care să îi pregătească specialiştii lipsă din secţii, fie ei electricieni, sudori, lăcătuşi sau electromecanici. A recrutat profesori cărora le-a oferit salarii decente, care nu se găseau în sistemul de stat, și pe care i-a instruit suplimentar. Dar planul frumos de pe hârtie avea să se lovească tot de un zid: statul. Acelaşi stat care îşi sabotase propriul sistem de învăţământ nu voia să îi lase pe alții să și-l construiască pe al lor. „În primul rând, nu am reuşit să obţin aprobare de la Ministerul Învăţământului pentru reînfiinţarea şcolii. S-a considerat şi se consideră şi astăzi de către majoritatea din minister că e o formă de învăţământ depăşită şi că nu ne putem întoarce înapoi. Nu ştiu ce înseamnă pentru ei «înainte», pentru că eu consider că ceea ce au făcut ei e un fel de mers înapoi, de la o şcolarizare la un anumit nivel, la o şcolarizare la niciun nivel”. A trebuit să bată drumuri la autorități, ca să explice că e un mers înainte ceea ce vrea să facă el. Le-a spus tuturor că învăţământul profesional de calitate e singura salvare a industriei româneşti și că țara toată riscă să rămână cu fabricile goale. Într-un final, a obţinut aprobarea. Dar lupta cu sistemul a continuat. Surpriza a sosit după ce a început să recruteze elevii pentru primul an de şcolarizare. Avea 80 de locuri libere şi abia reuşise să strângă 78 de elevi. Cu doar o zi înainte de începerea şcolii, a fost lovit din nou: „ Atunci, Ministerul Învăţământului a modificat condiţiile de intrare la liceu, admiţându-i şi pe cei cu nota zero obţinută la admitere. Din această pricină, am rămas în final doar cu şapte elevi din 78 şi nu am mai putut începe”.
Dar după un start cu multe frâne, Școala Profesională Astra a ajuns astăzi să aibă câte 100 de elevi pe serie şi, în curând, după ce va umple secţiile companiei-mamă, va începe să furnizeze angajaţi calificaţi şi pentru celelalte companii din Arad.
Citește pe Antena3.ro
Combustibil pentru carte
Un exemplu aproape la indigo îl regăsim şi la Petrom, societate românească din domeniul extracţiei de petrol şi gaze. Compania şi-a format propriile clase de petrolişti în trei oraşe din ţară: Târgovişte, Moineşti şi Piteşti. Peste 160 de elevi învaţă să devină viitori operatori de sonde sau de extracţie a gazelor. Toţi primesc burse de 500 de lei pe lună dacă îşi dau interesul la şcoală, adică dacă au cel puţin media generală minimum şase după primul semestru şi dacă nu lipsesc la mai mult de cinci cursuri dintr-o sută. Și până acum toţi au îndeplinit criteriile de premiere. Dar, deşi acum şi-au asigurat un oarecare flux constant de noi angajaţi, reprezentanţii companiei sunt convinşi că problema nu va fi niciodată rezolvată dacă nu trec dincolo de porţile propriei firme şi nu aruncă o privire de ansamblu în întreaga societate. „ Acum doi ani, când am deschis şcoala petroliştilor, ne-am lovit de atâtea probleme, încât ne-am dat seama că degeaba investim într-o şcoală, ca angajator, dacă toate celelalte probleme din sistem rămân. Și atunci am încercat să mergem mai departe, să vedem care sunt problemele şi mai ales care sunt soluţiile. Am avut nenumărate dezbateri şi discuţii cu autorităţi, cu profesori, am văzut studii, am făcut un raport de politică publică în care am analizat într-un mod foarte profund situaţia actuală din învăţământul profesional, am arătat acolo soluţii pe care autorităţile în acest moment doar ar trebui să le aplice”, rezumă Mona Nicolici, managerul Departamentului Sustenabilitate al companiei. De când au început să îşi reformeze singuri învăţământul de care au nevoie, reprezentanţii firmei au bătut la uşa fiecărui ministru al Educaţiei, încercând să explice că e nevoie de o schimbare în întreaga ţară. Dar până să aştepte următoarea mutare din partea statului, s-au apucat ei, din propriile resurse, să îi pregătească pe timpul verii pe copiii din şcolile profesionale de stat. De trei ani organizează „Tabăra Meseriaşilor”, unde sute de copii de la zeci de licee din ţară au fost instruiţi de profesionişti în domenii precum alimentaţie publică, turism, mecanică sau electrică. Dar cele mai importante lecţii predate aici nu sunt neapărat cele ce ţin de o anumită specializare. „Noi, în tabără, evaluăm copiii din punct de vedere vocaţional şi psihologic. Și cele mai mari probleme pe care noi le-am descoperit ţin de dezvoltarea personală a copiilor din şcolile profesionale. Aşa că, în tabără, copiii învaţă să se prezinte în faţa unui angajator, să îşi susţină punctul de vedere, să lucreze într-o echipă, să comunice, lucruri pe care nu le fac în şcoală”, precizează Mona Nicolici.
Ultima ediţie a „Taberei Meseriaşilor” s-a încheiat recent, la Bran. Anul acesta au fost 300 de elevi de la 23 de școli profesionale din Argeș, Bacău, Dâmbovița și Buzău. Copiii au avut câte un mentor pentru fiecare specializare. Timp de o săptămână, un profesionist a stat zi de zi alături de ei și i-a învățat meserie. De pildă, elevii de la alimentație publică au învățat regulile de ospătărie de la restaurantele de lux sau au gătit timp de șapte zile cu unul dintre cei mai buni bucătari din țară, chef Cezar Munteanu. De la el au învățat cum să combine igrediente despre care unii nici măcar nu aveau habar că există, de la foie gras la sparanghel. Elevii de la mecanică au recondiţionat biciclete uzate pe care ulterior le-au donat copiilor de la centrele de plasament, iar viitorii electricieni au construit un „electric hub”, o stație de încărcare a dispozitivelor electrice care urmează să fie montată într-un spațiu public.
„În fabrică, am sub 6% tineri sub 30 de ani. Forţa de muncă îmbătrâneşte şi nu mai vine nimic din spate. Media de vârstă a angajaților a ajuns la 57 de ani”
„Noi, în tabără, evaluăm copiii din punct de vedere vocaţional şi psihologic. Și cele mai mari probleme pe care noi le-am descoperit ţin de dezvoltarea personală a copiilor din şcolile profesionale. Aşa că în tabără copiii învaţă să se prezinte în faţa unui angajator, să îşi susţină punctul de vedere, să lucreze într-o echipă, să comunice, lucruri pe care nu le fac în şcoală”
300.000 de elevi învăţau în anii 90 în şcolile profesionale din România. Astăzi, numărul lor a scăzut la mai puţin de 10%
