Reacţii de după dealuri. Spovedanie după Tanacu

Corogeanu şi călugării săi dezaprobă filmul lui Mungiu despre tragedia de la mănăstire

În anul 2005, "povestea de la Tanacu” a făcut înconjurul lumii. Pentru cei care nu ştiu, într-o manăstirea din judeţul Vaslui, o tânăra cu tulburări psihice (Irina Cornici) moare legată pe o cruce improvizată în urma unui ritual de exorcizare. Până să-şi dea ultima suflare, Irina Cornici nu a primit hrană şi apă mai bine de trei zile existând suspiciuni şi că ea ar fi fost torturată. Părerile au fost împărţite, unii l-au acuzat pe stareţul Daniel Corogeanu care alături de maici au recurs la practici uitate, medievale. Astăzi, călugării se apără spunând că au fost făcute atunci doar simple slujbe de dezlegare. Alţii au văzut vina şi în altă parte. Cert este că părintele a fost condamnat la şapte ani de închisoare. După ispăşirea a două treimi din pedeapsă, datorită unui comportament exemplar, Corogeanu a fost eliberat condiţionat la sfârşitul anului trecut. Între timp a fost editată o carte, a fost montată o piesă de teatru şi, mai nou, lansat un film realizat de Cristian Mungiu cu destule şanse pentru a căpăta un Oscar. După premiera de vineri a peliculei vă prezentăm reacţii şi din tabăra împricinată.

Acum părintele se bucură de libertate

 "După ieşirea de la închisoare, se bucură de libertate, asta face” -aceasta este concluzia trasă de unul dintre "fraţii” lui Daniel Corogeanu. Am reuşit să stau de vorbă cu una dintre persoanele foarte apropiate, om de încredere al "personajului” ce până în noiembrie 2011 a stat la închisoare ispăşind o parte din pedeapsa la care a fost condamnat după evenimentele de la Tanacu. Succesul meu s-a datorat faptului că m-am prezentat la întâlnire sub acoperire. Pentru a nu-i crea probleme spunem doar că numele său de călugăr e asemănător cu al unui mare ierarh prins cu matrapazlâcuri în briza mării. De la el am aflat că după ce a ieşit din închisoare, "părintele” a făcut naveta între Vaslui, la rudele sale, şi "casa de rugăciuni” de la Portari, un cătun situat la 15 kilometri de mănăstirea Tanacu, după dealuri. Acolo a poposit încă de la eliberare. După ce a ieşit pe poarta penitenciarului Vaslui a urcat pe locul din spate, lângă fratele său, în jeepul cu geamuri fumurii cu care acesta venise însoţit de un şofer. Şi dus a fost până dincolo de colbul mănăstirii Tanacu. Au oprit la casa din Portari, ridicată în perioada procesului de un credincios, simpatizant al părintelui. Casa e ca o mică gospodărie, cu ceva găini, legume. Locuinţa e pe numele omului care a şi finanţat înălţarea ei. E o casă obişnuită, unde stau prin rotaţie colegii întru credinţă ai lui Corogeanu. "Când s-a întâmplat cazul acela şi l-au dat afară din mănăstire trebuia să stea undeva. La acea casă, atunci abia înălţată, făcea cu maicile rugăciuni, pentru că trebuiau să se prezinte cu toţii periodic la termenele procesului. Proprietarul casei era un credincios ce venise la părinte încă de pe vremea când acesta se afla la mănăstire. Avea nişte bani şi s-a gândit să înalţe acea casă. I-a spus părintelui: stai aici cât vrei cu procesele, după aceea, dacă doreşti, poţi rămâne în continuare. Nu e nicio mănăstire clandestină acolo! Pe vremea cât fratele Corogeanu a stat la închisoare, în casă a locuit, cum spuneam, un aghiotant al acestuia. Într-un fel, omul păzea acea locuinţă”, spune fostul călugăr. Acel frate a stat cu Corogeanu o perioadă şi după eliberarea acestuia. "Acel călugăr-paznic la un moment dat a adresat o critică la adresa proprietarului - mireanul simpatizant al preotului Corogeanu. Acesta s-a supărat, nu i-a spus în faţă, dar a lăsat de înţeles că s-a supărat, aşa că fratele n-a mai putut să stea acolo şi a plecat. S-a dus în lume”, mărturiseşte călugărul ce a acceptat să vorbească cu reporterul aflat sub acoperire. Acesta mai merge şi în această perioadă în vizită la casa ce-l găzduieşte pe Corogeanu la Portari. "Mă văd cu părintele (Corogeanu – n. red.), mai discutăm”. Mass-media a aflat că în acea casă Corogeanu ţine rugăciuni şi astăzi, deşi nu are voie acest lucru. Călugărul recunoaşte în mod involuntar aceasta: "Pe perioada procesului ţinea rugăciuni cu maicile cu care trebuia să ajungă la Tribunal. Acum nu mai ţine predici (!? sic). Nu, că îşi face duşmani. Practic, el nu mai are treabă cu biserica. Stă pur şi simplu la acea gospodărie, locuieşte acolo”. Însă oamenii din sat spun că şi astăzi se petrec lucruri necurate în acea casă. Îl întreb pe călugăr din ce trăieşte Corogeanu acum, după eliberare. "Nu munceşte nimic. Îi mai aduce băiatul ăla, mai are relaţii, cunoştinţe. Nu cred că se va îndrepta spre o mănăstire, nici n-are voie”, a completat el. Călugărul se opreşte din povestit şi îşi piaptănă în mod involuntar barba răsfirată. În straiele negre, lungi, pare că îi e greu până şi să meargă. Cu potcapul pe creştet, arată ca un oştean adevărat al Domnului. 

Cartea ar fi arătat adevărul, piesa de teatru şi filmul, nu

Despre piesa de teatru care a fost montată după tot ce s-a petrecut la Tanacu au aflat cu toţii. Acum şi de film. Părintele Corogeanu a acceptat cartea de la bun început. "Cea care a scris cartea era o reporteriţă de la BBC. Tot ea a făcut şi un filmuleţ, nu când era el în închisoare, ci când era procesul. El (Corogeanu n.red.)  a fost de acord, pentru că oarecum a relatat despre adevăr. Părintele s-a gândit că poate îl ajută, ca să cunoască lumea ce şi cum s-a întâmplat cu adevărat. El a fost mulţumit de carte, pentru că în carte nu s-au scris aberaţii”. Cu presa, în special cu cele relatate de televiziuni, nu s-a împăcat. "Asta şi pentru că patronii lor sunt sectari. Şi ei au tot interesul să dezinformeze, nu să informeze. Lumea a luat de bun ce a auzit de la televiziuni. S-au creat nişte situaţii în care unii oameni erau pro şi alţii contra. Cei care mai au oleacă de credinţă şi alţii care au găsit să se manifeste prin huiduieli. Şi de aceea e greu şi pentru el acum să mai iasă, să fie vizibil”. Şi călugărul dă şi un exemplu de dezinformare practicat de televiziune. "De pildă, dacă se adună la casa de la Portari nişte călugări, ei zic că nu s-au adunat, ci că se fac slujbe. Vor să provoace, să vină cei de la Episcopie ca să facă rău. Vor să bage zâzanie, să câştige ei cu materialele de presă”. Mai spune că acelaşi lucru se întâmplă şi cu filmul lui Mungiu. Foarte multe neadevăruri.  

Călugărul chiar a ţinut să apară cartea

Ne întoarcem la carte. Deşi n-a citit-o, călugărul revine cu aprecierea sa ca exemplu pozitiv în ce priveşte relatarea celor întâmplate la Tanacu. "S-a scris mai întâi acea carte, n-am citit-o, dar în mare ştiu despre ce e vorba. A relatat exact cazul. Nu s-au scris prostii. Este oarecum în favoarea părintelui ca să vadă lumea de fapt ce s-a întâmplat. Ca pretext, dar adevărul adevărat este că a avut interesul şi ei să-şi facă banii. Tirajul”. S-a aflat de piesa de teatru de pe vremea când Corogeanu era la închisoare şi acel călugăr stătea la Portari la casa pe care trebuia s-o păzească până ieşea părintele din închisoare. "El (Corogeanu – n. red.) nu a fost de acord cu punerea în scenă aşa cum nu e de acord nici cu filmul”. Nu l-a văzut, dar i-a povestit despre el un om de-al lui de încredere. Când s-a întâmplat nenorocirea de la Tanacu, acel călugăr nu era la mănăstire. Fraţii săi s-au dus acolo să vadă ce s-a întâmplat imediat după incident. "El a vrut să facă bine, i-a făcut rugăciuni fetei ăleia. Ei i s-a făcutrău şi-a murit, dar n-a murit că a avut o boală. Se spunea că stătea nemâncată? Ea nu mânca, nu pentru că nu i se dădea să mănânce, ci pentru că era posedată de vrăjmaşi. Şi ăştia că cei care sunt posedaţi nu prea acceptă mâncare, o aruncă, lovesc, trântesc, hulesc. Era posedată, doar de asta făcea aşa-zisele şedinţe de exorcism, de altfel nu era exorcism, erau nişte legăciuni care se cheamă dezlegări”. 

În puşcărie,Corogeanu s-a specializat în construcţii şi IT, dar nu profesează, stă degeaba

Călugărul mai subliniază faptul că părintele Corogeanu  nu vrea să-şi facă mănăstire. Nu-i mai trebuie nimic. "S-a resemnat, s-a obişnuit cu ideea. Aşa a fost să fie, acum s-au liniştit lucrurile, slavă Domnului că are casă acolo, la Portari. Nu vrea să stea de vorbă cu nimeni”. Dar ce face? Meditează, citeşte? Îl întreb eu. "Citeşte, studiază rugăciunile lui, se spovedeste, are şi el un canon. Dar în primul rând se bucură de libertate, asta face. Pentru că a stat atâţia ani închis între pereţi. Vedea cerul doar prin fereastră. Mi-a zis: mă bucur, abia acum înţeleg ce înseamnă să fii liber. Să te bucuri de natură, de toate minunile lumii. Nu mai vrea să stea de vorbă cu lumea, nu are nicio treabă cu oamenii pe care nu îi cunoaşte. Ne mai întâlnim noi că am fost  împreună, dar nu primeşte oameni. Ca să vină să stea de vorbă, exclus. Nici să lucreze nu-şi propune”. Îl mai întreb ce specializare are Corogeanu. "Nu are niciuna. În închisoare a făcut nişte cursuri de construcţii şi de calculatoare. Prin acestea i-au fost scăzute din zilele de detenţie, pentru că se consideră activitate. Mai mult din acest motiv le-a făcut, nu ca să profeseze”, a spus în încheiere locotenentul părintelui Corogeanu.  De altfel Corogeanu a fost sufletul majorităţii activităţilor social-educative desfăşurate la penitenciarul Vaslui, unde şi-a ispăşit pedeapsa.  

"L-au scos din monahism, dar el tot călugăr rămâne”

Îl întreb pe "fratele” lui Corogeanu care s-a spovedit acum reporterului după Tanacu şi eliberarea liderului lor care mai e relaţia lui Corogeanu cu biserica: "Nu se mai duce să-şi caute o mănăstire! Aşa au umblat vorbe că deja şi-a făcut din acea casă mănăstirea unde ţine din nou slujbe. Nu, că e complicată treaba. Pe el l-au scos din monahism, dar el tot călugăr rămâne toată viaţă, că harul nu ţi-l ia nimeni. E dat de la Dumnezeu. Mai ales că el e preot”.