Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ca şi astăzi, latura comercială a sărbătorilor era prezentă din plin şi altădată. In primele decenii ale secolului trecut reclama era şi atunci sufletul comerţului. Vânzările creşteau considerabil în ultima lună a anului.
“Prăvăliile bogate din Lăpuşneanu, Piaţa Unirii şi Cuza Vodă (zone comerciale din Iasi - n. red.) aveau de regulă la uşi câte un om reclamă, îmbrăcat în straiele eroilor din poveşti, care anunţa cu glas răsunător, prin pâlnii, bunătăţile <
Alţi moşi, urcaţi în sănii sau trăsuri patrulau mahalalele vestind apropierea Ajunului şi anunţând rabaturile (reducerile) pe care le acordau magazinele centrale. În careul de clădiri etajate dintre Lăpuşneanu şi Strada de Sus (Bulevardul Independenţei), înlocuit acum de parcarea şi blocul Galeriilor Anticariat, se deschidea „Bazarul lui Moş Crăciun” în care se înşirau cârduri de tarabe cu dulciuri, jucării, cadouri şi negustori ambulanţi urând micilor vizitatori: „La mulţi ani, să trăiţi!, La mulţi ani, ce doriţi? La mulţi ani mai poftiţi!”
Negustorii de textile îmbrăcau manechinele în valuri de mătăsuri, iar acei de galanterie şi de confecţii angajau „cumpărătoare”, care se dichiseau în vitrine, încercând cu cochetărie rochii, mantouri, pălării, costume, manşoane, ciorapi şi adesea chiar lenjerie, spre deliciul trecătorilor care se adunau la priveală ca la panaramă. 
Magazinele de jucării puneau la bătaie batalioane de soldăţei din plumb, puşti, tunuri în miniatură, maşinării cu arc şi adevărate concerte de păpuşi muzicale care făceau complimente spectatorilor. Trenuleţe ieşeau şi dispăreau din tuneluri, ori fugeau chiuind prin codri de brad cu gări miniaturale.
Mese pentru pensionari şi colecte pentru săraci se organizau şi atunci
“Dorind ca fiecare suflet să aibă de Sărbători măcar o mică bucurie, bisericile şi Primăria organizau colecte de haine şi bunuri ce se împărţeau în Ajun celor nevoiaşi. Trimise de Primărie, căruţele salubrităţii însoţite de gardieni publici împărţeau prin mahalale lemne pentru foc şi pachete de Crăciun cu alimente. Tot Primăria organiza întrun restaurant mese comune pentru pensionari, onorate de primar şi funcţionarii instituţiei. La evenimentele caritabile se alăturau şi asociaţiile de femei, organizaţii tot mai prezente în perioada interbelică. Şcolile făceau şi ele colecte şi împărţeau elevilor săraci haine, rechizite sau cărţi”.
Fără brad de Sărbători, din respect pentru natura
“Înaintea războiului, bradul avea puţină căutare, iar sosirea lui Moş Crăciun reprezenta un episod în cadrul Serbării Datinilor. Străbunicii nu încurajau tăierea puilor de brad, locul lor fiind în pădure. Bradul era considerat un arbore sfânt pentru măreţia şi coroana verde nemuritoare. În după amiaza de Ajun, trupele de mascaţi, urşi, capre, nunţi se adunau în Piaţa Unirii unde dădeau spectacole, iar cei cu dare de mână se fotografiau la vestitele ateliere foto. Cele mai bune trupe erau premiate de primar care îi felicita şi-i îndemna să petreacă sărbătoarea în ordine şi bună cuviinţă”.
Fără petreceri de Revelion la restaurant. Trecerea dintre ani, sărbătorită ca astăzi Crăciunul, în familie
“Nici Revelionul la restaurant nu avea importanţa şi faima de astăzi. Seara Ajunului Anului Nou se petrecea de obicei în jurul îmbelşugatelor mese din familie, cu rudele şi musafirii, primindu-se urătorii şi ascultându-se radioul (după 1930). A doua zi seara urma veselul patron Sf. Vasile, care era sărbătorit în casa celor care purtau numele sfantului. Şi, la acea vreme nu erau deloc puţini. Sărbătorile succesive ale celor trei sfinţi: Ştefan, Vasile şi Ioan şi vizitele începute la Crăciun, reprezentau bucuria sfârşitului de an românesc. Revelionul la restaurant a fost promovat şi a devenit o modă după 1950, în dorinţa uitării patroanelor cu sfinţi.
Dimineaţa de Sfântul Vasile, copiii semănau pe la case. Cei mai vârstnici, cu câte un plug tras de două perechi de boi urau autorităţile, iar un moş rostea o urare strămoşească. După masă, toate trupele se retrăgeau în Copou urând şi semănând cârdul nesfârşit de duducuţe şi duduci care ieşeau la plimbarea tradiţională în săniuţe şi cupeuri trase de cai cu lanţuri de zurgălăi şi împărţeau micilor plugari colaci, pişcoturi, cozonac. Din căsuţele de lemn anume construite pe marginea Aleilor Ghica Vodă ieşeau caiere de fum cu mirozne de vin fiert şi cafea tomai prăjită. Astfel se petreceau Sărbătorile strămoşilor începute din ajunul Crăciunului şi încheiate în noaptea de Sfântul Ion”
Mai multe informatii gasiti aici: https://www.facebook.com/Iasi-Istoric-Oras-138813242851158/
Citește pe Antena3.ro
