Barza albastră de la Brandeburg

Un sătuc, în Germania, pe firul unei ape. Început de aprilie, timp propice pentru întoarcerea berzelor. Undeva, un cuib gol îşi aşteaptă stăpânul de demult, iar bărzoiul nu întârzie să apară. Dă roată cuibului şi "aterizează" fără probleme. Nimic nu pare nefiresc aici, numai că bărzoiul din Brandeburg a stârnit curiozitatea. Mai întâi a sătenilor, apoi a turiştilor care s-au străduit să facă un ocol ca să fotografieze pasărea. De ce? Pentru că e... albastră. Nu, nu situaţia, ci înaripata!

După numai câteva ore de la sosirea lui în sat, bărzoiul albastru din Brandeburg (comuna Briesen) a devenit celebru în toată lumea. Fotografiile care îl înfăţişează au înconjurat planeta. I-a cucerit pe săteni, pe turişti, pe jurnaliştii iubitori de senzaţional şi... ei, bine, a mai făcut o cucerire:  o barză tânără, cu penajul alb-pur, desenat exact cât şi unde se cuvine cu negru. O barză "clasică", am spune, chiar perfectă în "clasicismul" ei. Barza cea tânără s-a mutat în cuibul bărzoiului albastru şi, cât de curând, vom putea vedea probabil să le admirăm puii, aştepând cu ciocurile deschise hrana pe care le-o vor aduce cei doi părinţi înaripaţi. Vă întrebaţi ce culoare vor avea puii ieşiţi din încrucişarea bărzoiului albastru cu barza cea tânără, cu penaj alb-negru. O să vă dezamăgesc: nu vom avea parte de nişte puişori drăguţi, în trei culori. Şi asta pentru că, spun specialiştii, cei care au studiat bărzoiul albastru, chiar dacă nu se ştie încă de unde vine culoarea penajului, cu siguranţă ea nu este naturală. Este posibil ca pasărea să se fi atins de nişte deşeuri chimice care au dus la această coloraţie, să fi fost victima unui glumeţ care a tras în ea cu vopsea (ca la paintball) ori chiar să facă parte dintr-un experiment al vreunui grup care studiază comportamentul păsărilor în diferite situaţii surprinzătoare, aşa cum cum descrie naturalistul R.T. Peterson, în cartea sa, că ar fi făcut cu un goeland, căruia i-a vopsit penajul în roşu, pentru a vedea dacă este acceptat sau respins de congenerii săi.

Până când se va dezlega misterul, operatorii de turism din împrejurimi au de ce să fie mulţumiţi. Surprinzător pentru această perioadă din an, cererile de cazare (fie şi numai pentru câte o zi) au crescut, iar hanurile nu mai prididesc să gătească pentru turiştii curioşi. Ce păcat că, la toamnă, barza albastră, cu tot cu misterul ei, o va lua din loc!