Astăzi e ziua ta... Constantin Dinulescu!

"Lumea noastră, a artiştilor, este atât de pigmentată de apariţii efemere lansate de diverse posturi de televiziune, apariţii-cometă. N-aş vrea să-l supăr pe Eminescu... dar stelele astea apun înainte de a le vedea", mărturisea actorul Constantin Dinulescu. Mâine împlineşte 77 de ani. La mulţi ani!

"Sunt un om care încă mai visează, încă mai aspiră"
"Repet la Teatrul Evreiesc «Nathan Înţe­leptul», o comedie clasică, iar cu o trupă particulară repet o altă piesă. Joc roluri adecvate vârstei mele. Îmi pare rău că nu repet şi la Teatrul Naţional, unde mă limitez să joc nişte spectacole mai vechi, dar nu mă pot plânge de lipsă de activitate.

NU MI-E RUŞINE SĂ ÎNVĂŢ
Omul învaţă tot timpul, nu se opreşte din învăţat la nici o vârstă. Cred că e singura posibilitate să nu te mortifici spiritual. Trebuie să înveţi permanent şi mă străduiesc să o fac şi eu. Nu mi-e ruşine să învăţ, chiar îmi face plăcere. La vârsta asta începi să trăieşti şi din curiozitate, vrei să vezi ce se mai întâmplă. Am văzut multe lucruri, am trecut prin la fel de multe, am învăţat multe şi probabil că dacă aş putea lua viaţa de la început, aş şti să o fac ceva mai bună.

NU AVEM CE FACE, MERGEM ÎNAINTE...
Aş vrea ca restul anilor pe care Dumnezeu mi-i dă din mărinimia Sa să-i trăiesc mai bine. Sunt o fire optimistă în general, însă ceea ce se întâmplă astăzi nu întodeauna îţi întreţine optimismul şi speranţa. Câteodată te dezamăgeşte şi te face să regreţi că trăieşti asemenea lucruri. Când spun asta, mă refer la condiţiile în care toţi cei de vârsta mea trebuie să ne desfăşurăm activitatea. Păstrând proporţiile, nu cred că se mai poate întâmpla undeva în lume să iei oamenilor dreptul de a-şi exercita profesia, oricare ar fi ea, cu atât mai mult în domeniul artei. Este dureros, neaşteptat de neinspirat stilul ăsta de gândire. Din păcate, nu avem ce face, mergem înainte...

N-AM FOST NICIODATĂ VEDETĂ
Mi-aş dori să nu fi comis erori de abordare a profesiei pentru că am avut nişte erori, fără consecinţe dezastruoase, dar ele au existat. Aş şti să-mi fac profesia mult mai bine. Nu am aspirat niciodată la postura de vedetă. N-am fost niciodată o vedetă, însă sper că trecerea mea prin această meserie n-a fost degeaba. Cred că am lăsat ceva în urmă.
În ciuda vârstei sunt un om care încă mai visează, încă mai aspiră. Mi-e dor să repet într-o piesă bună, într-o dramă psihologică. Deşi sunt actor înclinat către studiu, studiez în profunzime textul pe care îl interpretez, eu nu m-am întâlnit decât foarte rar cu roluri de profunzime, de psihologie.
Mi-ar plăcea să joc un Cehov, un rol care-ţi dă posibilitatea să forezi în adâncul sufletului omenesc. Mi-au lipsit aceste roluri şi cred că mi le doresc."