Astăzi e ziua ta... Eugen Cristea!

A fi actor este ori foarte uşor, ori imposibil. Eugen Cristea este acel fluture care slujeşte cu dragoste lampa care i-a ars aripile, TEATRUL, iar ieri şi-a sărbătorit ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează La mulţi ani!

Nu se ştie câtă plăcere îi face pentru că e socotit un actor popular, nici ce simte când publicul îl cheamă la rampă pentru a-l răsplăti cu ovaţii. Are însă acoperirea în aur a inteligenţei sale, umorul nu-i este gratuit şi ştie să se apere la nevoie cu un zâmbet sau o vorbă de duh. Cum se simte la... 18 ani? "... Da, împlinesc o anumită vârstă: 58. Ca să citez din clasici, adică din Iliescu, aş spune că mă simt ca la 38 de ani. Niciodată nu m-am bucurat că a mai trecut un an, dar anul acesta parcă mai mult ca oricând am o anume doză de tristeţe.

DEVIN DIN CE ÎN CE MAI MILOS
Am citit mereu rubrica aceasta şi cred că mulţi dintre cei intervievaţi au aşa o mască în a pretinde că se bucură de trecerea anilor. Eu nu cred că este un motiv de bucurie, pentru că se înmulţesc medicamentele, se scumpesc. Mi s-a spus că ar trebui să mă bucur că sunt sănătos, am o nevastă frumoasă lângă mine, că de bine, de rău lumea mă caută. Spre surprinderea mea, m-aţi căutat şi voi...

Rămân în continuare un romantic întârziat, sunt depăşit uneori de evenimente, îmi place de înnebunesc natura, îmi plac din ce în ce mai mult animalele. Devin din ce în ce mai milos, probabil e şi acesta un semn de înaintare în vârstă. Am ezitat să mă duc la pescuit pentru că, mai nou, dincolo de peşte, a început să mi se facă milă şi de râme.

UN NOSTALGIC
De Paşti m-am dus în Herăstrău şi am văzut cum mănâncă lumea grisine, fumează, se plimbă cu bicicleta, dar nimeni nu se mai uită la o floare, la o frunză... Pentru că oamenii mă tot dezamăgesc de ani întregi, îmi iubesc din ce în ce mai mult câinele. Nu mi-aş fi imaginat că oameni alături de care am mâncat o pâine nu-ţi întind o mână atunci ai nevoie. Asta m-a marcat foarte tare. Dacă mori, nu numai că mori singur, dar eşti uitat în milionimea de secundă imediat următoare. Nu mai există criterii, nu mai există valori.

La ora asta nu am cum să spun lucruri deştepte. Am mai observat că intervievaţii încearcă să dea sentinţe, să spună adevăruri universal valabile... Ce darnică a fost cu ei viaţa, ce recunoscători sunt, câte au făcut ei pentru ţară... Eu îmi doresc să rămân un om normal, un NOSTALGIC al vremurilor trecute.

Nu mai există modele. Nu cred în conflictul între generaţii, dar acum există numai conflict. Un conflict general, toţi cu toţi. Toţi ne urâm cu toţi. Să ştiţi că eu sunt pentru reintroducerea pedepsei cu moartea.

UN BRAD. MI-AM PĂSTRAT COLOANA VERTICALĂ
Mergând pe stradă, se vede gradul de civilizaţie. Cum se îmbracă oamenii, cât sunt de apucători, de hulpavi, de lacomi. M-am cutremurat văzându-i pe români cum s-au înghesuit să ia lumină de la biserică de Paşti, cum dădeau din coate... Nu numai că nu mai avem nimic sfânt, nu mai avem absolut nimic omenesc. Ne-am făcut-o cu mâna noastră. Atmosfera şi nuanţa de întâmpinare a zilei mele este pesimistă, continuu să cred în micuţa celulă a familiei şi, dacă ar fi să mă definesc, aş spune despre mine că sunt un brad. Mi-am păstrat coloana verticală. Atât."