Astăzi e ziua ta... Florin Zamfirescu!

Îl putem vedea în serialul de epocă "Aniela", difuzat de Acasă TV de luni până joi. Unul dintre cei mai mari actori români, maestrul Florin Zamfirescu împlineşte astăzi 61 de ani. La mulţi ani!

"Am ratat foarte multe întâlniri cu mine însumi"

"După ce am depăşit 60 ani încerc să sărbătoresc mai rar şi mai puţin. Astăzi încep cursurile universitare şi voi fi împreună cu studenţii mei."


AM CĂZUT CU TOŢII ÎN CAPCANA DEMOCRAŢIEI
"Privind înapoi, văd o lungă perioadă de activitate continuă făcută din pasiune. Privind înainte, am o nemulţumire în legătură cu viitorul nostru, al tuturor, o nemulţumire ascunsă, tăcută, cu privire la viaţa şi soarta noastră, a actorilor, şi, în cele din urmă, a tuturor românilor. Am chiar şi o spaimă cu privire la ce ne aşteaptă în viitor. Simt o dezlănţuire de furie a unuia asupra altuia, simt o anarhie şi o egalizare valorică, simt lipsa unor instanţe şi autorităţi la care cândva ne raportam. Nimeni nu respectă pe nimeni, nimeni nu ascultă pe nimeni, şi asta e foarte grav. Cu alte cuvinte, am căzut cu toţii în capcana democraţiei care degenerează în vacarm."


"ABSOLVENŢII" DE LA ORFELINAT
"Mi-am imaginat că aş fi în situaţia să mi se propună funcţia de ministru al Culturii şi am hotărât că nu aş accepta-o în contextul actual. Oricum, Ministerul Culturii ar trebui să gestioneze cultura şi n-ar trebui să încerce să o producă. Ar trebui să descopere tineri şi să-i lanseze, ar trebui să conserve patrimoniul existent şi ar trebui să facă tot ce se poate ca să liberalizeze producţiile culturale, pentru că sunt persoane care merită mult şi primesc puţin şi invers, care primesc mult şi merită puţin.

Regretul meu cel mare este că actorii care termină facultatea în această perioadă seamănă acum cu «absolvenţii» de la orfelinat, care după ce împlinesc 18 ani sunt aruncaţi în stradă. Există prea puţine instituţii teatrale în Bucureşti şi în România şi nimeni nu se interesează de soarta absolvenţilor noştri. Evenimentele pe care le visez se leagă de înfiinţarea unor noi teatre în Bucureşti şi în ţară."


DEPOZITUL DE AMINTIRI
"Toată copilăria mea este o amintire fabuloasă. Acolo este un depozit de amintiri. Şi pentru că este vorba despre un film SF, prima amintire este momentul în care m-am înecat şi am fost salvat de cineva. Altă amintire este momentul în care am înghiţit din greşeală sodă caustică şi am fost salvat. Ultima e momentul în care fata pe care o iubeam din clasa I a zis «da»... în clasa a X-a."


TRĂIM DIN ANIVERSARE ÎN ANIVERSARE
"Cel mai mult la 20 de ani iubeam faptul că eram student la Teatru. Cel mai mult la 40 de ani iubeam faptul că aveam deja un palmares artistic de teatru şi film. Şi cel mai mult acum iubesc faptul că nepoţii şi copiii mei nu se vor ruşina cu mine.
O, Doamne, mi-e dor de foarte multe lucruri. Acum, de exemplu, mi-e dor de primăvară. Mi-e dor de perioadele când ziua mea trecea pe neobservate, eu uitând de această zi preocupat de alte lucruri. Niciodată n-am iubit aniversările, pentru că, de fiecare dată, la fiecare aniversare mi-am dat seama că am ratat foarte multe întâlniri cu mine însumi. Am impresia că trăim din aniversare în aniversare, adică prea repede.
I-aş sfătui pe cei care citesc acest interviu ca în viaţa lor să nu-şi facă prea multe iluzii, ca să nu aibă tot atâtea deziluzii."