A avut un rol de debut absolut copleşitor, pentru care a luat la Mamaia Premiul pentru interpretare feminină, cel din "Vremea zăpezilor" al lui Gheorghe Naghy. Monica Ghiuţă, care astăzi este mai frumoasă şi mai plină de energie ca oricând, este o actriţă de excepţie, fără să folosim cuvinte mari. Una dintre acele actriţe înzestrate cu har. Pentru actori precum Monica Ghiuţă trebuie scrise roluri în mod special, iar genericul unor filme româneşti a fost de nenumărate ori înnobilat de numele ei.
Monica Ghiuţă este absolut cuceritoare la fiecare apariţie, iar orice copil pe care-l veţi întâlni suntem siguri că vă va spune că-şi doreşte o bunică asemenea ei. Are şi de ce. Astăzi, actriţa îşi sărbătoreşte ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!". A jucat în "E pericoloso sporgersi", "Faimosul Paparazzo", "Cocoşul decapitat", "Filantropica", "Logodnicii din America" şi, în 2009, în "Casanova, Identitate feminină", dar există roluri pe care nici un român nu le-a uitat, precum cele din "Iarna bobocilor", "Toamna bobocilor", "Dincolo de pod" sau "Rămânerea". "Se spune că este foarte greu să vorbeşti despre tine, pentru că aştepţi aprecierile celor din jur. Este important în acest drum pe care mergem numit viaţă să nu ne pierdem controlul, să nu ne pierdem puterea de a discerne lucrurile cu adevărat, adică să nu deformezi, să nu devii altcineva. De acolo, de unde îţi tragi originile, îţi tragi şi comportamentul. Eu mă trag din pământul sfânt al Bucovinei, de acolo de unde cerul este mai albastru, verdele pădurilor este mai verde, iar păsările cântă ca nicăieri în altă parte.
Părinţii mei erau oameni minunaţi, extraordinari. Tatăl meu a fost diaconul Mitropoliei din Cernăuţi, iar aici a fost şeful compartimentului de nord de la Opera Română. Mama mea a fost o eminentă învăţătoare la Şcoala Centrală din Bucureşti. Mă consider o norocoasă. Muncesc foarte mult şi am muncit foarte mult încă de tânără", povestea actriţa.
O emoţionantă mărturie despre ce înseamnă prietenia ne-a oferit Monica Ghiuţă prin cuvintele sale. "Atunci când un prieten te roagă ceva, nu există ziua de mâine. Prietenul este acela pe care îl poţi suna chiar şi la ora 4:00 dimineaţa. Prietenul adevărat vine când toţi ceilalţi pleacă. Cu fiecare dintre prietenii şi colegii mei, din păcate mulţi dintre ei nu mai sunt, am lucrat sau am împărţit gânduri, replici, emoţii, iubire. De multe ori şi scântei. Dar există un gest de prietenie pe care nu l-am uitat niciodată. Odată, mama mea avea nevoie de un medicament care nu se găsea decât la impetuoasa farmacie a Spitalului numărul 10, şi Anda Călugăreanu mi-a demonstrat ce prietenie îmi purta. M-a ajutat, având acolo pe cineva." Monica Ghiuţă este un om, o actriţă care nu poate trece neobservată. O dată ce a urcat pe scenă sau a păşit în faţa camerei de filmat, nu ai cum să o mai uiţi.
"Un crez al actorului l-a enunţat Shakespeare, în «Hamlet». Actorul este cel mai blând, este cel mai vulnerabil om, îl poţi distruge cu o petală de floare sau cu o vorbă spusă nelalocul ei. Dacă nu aveam talent, făceam o cu totul altă meserie. Am imprimări la radio, filmez, deci am multe bucurii."