Terente, crai de balta veche

Despre temutul bandit Terente am aflat din povestile pe care mi le spunea bunicul meu, Tudorica Bordeianu, de prin partile Oltenitei. Toata lumea stia cine era Terente, dar pe la urechile celor mici ajungeau doar soaptele parintilor speriati.

Din om in om, din poarta in poarta toti aflau cum Terente s-a strecurat prin blocada cu lotca lui, calatorind numai noaptea in susul Dunarii agatand-o de remorchera. Oamenii vorbeau de ajutorul dat celor sarmani de catre Terente, dar si de jefuirea a doua slepuri in apropierea Oltenitei spre a-si reimprospata merindele, debarcand pe teritoriul bulgar, mai sus de Turtucaia. Se pare ca Terente era atat de cunoscut, ca numele lui a facut inconjurul lumii.

"IN GURA PRESEI".Intre cele doua razboaie mondiale era cunoscut chiar si la Paris. A fost transformat dintr-un bandit al baltilor Brailei intr-un voievod al stufarisu-rilor, care se pricepea la haiducie, spionaj si la facut amor. Era un mare crai, conform gurilor rele ale vremii. Fapte cu care a ramas "in gura presei" vremii, ca sa fim in ton cu o emisiune tv actuala, Terente fiind subiectul unor articole in "Cuvantul" si "Curentul" din Braila, "Universul" si "Dimineata", dar si "Daily News", "Daily Express" si "Corriere della Sera".

FOILETON. Istoria il consemneaza ca fiind un haiduc justitiar, intrat in legenda datorita aventurilor sale amoroase. Intreaga poveste a banditului este consemnata de dosarul sau de la Siguranta din Tulcea. Acesta contine declaratii ale parintilor lui, intreaga actiune desfasurata pentru prinderea lui, declaratii ale multor cunoscuti anchetati, banuiti de complicitate sau tainuire de bunuri furate, declaratia lui, raportul medico-legal si articole din presa vremii.
Acest dosar a fost candva la Muzeul Militiei, desfiintat in timpul lui Ceausescu. La inceputul anilor ’20, banda lui Terente, care actiona in Balti, pe canalele Dunarii, innebunise autoritatile. Desi a fost pusa armata pe urmele lui, nu a putut fi prins. Presa vremii facuse din Terente si ispravile sale un roman foileton. Banditul stia foarte bine ca latul se strange in jurul sau si ca supravietuirea sa depinde de felul cum il percep oamenii, care, la nevoie, i-ar fi oferit adapost.

RAPIREA FETELOR. De aceea, alimenta cateodata presa cu cate o pozna. Rapirea celor doua fete de pension, Netty Herovici, 17 ani, si Sylvia Bernescu, 22 de ani, i-a cazut cum nu se poate mai bine. Ziarele tratau subiectul cu umor, cunoscuta fiind virilitatea iesita din comun a lui Terente. In vizuina lui din Balti, unde le dusese pe fete, talharul s-a purtat cu ele regeste, le-a hranit bine, le-a facut cadouri scumpe, ca avea destule din furat. Autoritatile, suparate de isprava banditului, au promis 200.000 de lei premiu celui care il prindea pe Terente, viu sau mort. Suma era atat de mare, incat nimeni nu a crezut in ea. Fetele au fost eliberate dupa o saptamana, iar reporterii s-au repezit ca ulii asupra lor. Sylvia a fost convinsa sa scrie un roman despre zilele de captivitate. La 28 octombrie 1924, la patru luni dupa rapire, Sylvia isi incepea foiletonul "In ghearele lui Terente".

APOI S-A NASCUT LEGENDA... Povestea spune ca Terente s-a nascut in 1895, in satul Carcaliu, de pe Dunarea Veche, aproape de Braila, intr-o familie numeroasa, de pescari saraci. In 1916, a efectuat serviciul militar la o unitate de marina din Braila si a participat la luptele din primul razboi mondial, dupa care a lucrat in Braila pe la diversi mestesugari. Terente a avut un destin zbuciumat. Nici acum Vasali Stefan al lui Terente, cel mai tare si frumos baiat din satul de lipoveni Carcaliu, judetul Tulcea, nu a fost uitat, in ciuda scurgerii timpului. Inalt, bine facut, calit de munca, asa cum se cuvenea unui fecior, Vasali pierduse un frate mai mare pe front, asa ca el era singurul ajutor al parintilor pentru munca pamantului, cresterea vitelor si pescuit.

Intr-o seara de septembrie, 1915, Carcaliu imbracase straie de sarbatoare. Preotul, pentru prevenirea unor eventuale imbolnaviri, daduse ordin ca toate casele sa fie varuite, ulitele maturate, iar curtile transformate in gradini de zarzavaturi. Peste tot se simtea mirosul de peste sarat si afumat. Razboiul facuse ravagii, de aceea intregul sat era pus pe facut provizii. Asa ca preotul organizase o serbare campeneasca. Ochii fetelor de maritat il fixau doar pe Vasali al lui Terente. Dar si muierile si vaduvele il priveau fara teama de a fi ironizate. Era frumos, cu ochii lui verzi-maronii, cu parul negru, neobisnuit printre cei din satul lui.

CASATORIA. Parintii lui Vasali n-au mai avut liniste din noaptea aceea. Se facuse barbat in toata legea. Copt la trup, dar nu la minte, putea fi ademenit pe cai gresite. S-au hotarat sa-l insoare. Vasali n-avea 20 de ani cand s-a casatorit cu Ustinia, fata lui Calistrat, o fata frumoasa si cuminte. Vasali s-a dovedit un barbat bun, capabil sa-si tina cu cinste familia, sotia si cei patru copii nascuti unul dupa altul, muncind si la pamant, si la slepuri, devenind capitan de slep.

DUREREA. Singurul sprijin al parintilor, dar si al socrilor, el ajuta si alti oameni din sat ca sa treaca prin urgia razboiului, care se abatuse cu foamete, boli si refugiati. Cand parea ca viata intra pe un fagas normal, Ustinia se imbolnavi de ciuma. A dus-o la spital, la Giurgiu. Intors acasa, primeste o lovitura cumplita: doi dintre copiii lui cazusera de pe slep si se inecasera. N-au mai fost gasiti. Dupa doua zile, Ustinia a murit, urmata la scurt timp si de ceilalti doi copii mai mici, molipsiti si ei de boala care le rapusese mama.

IUBIREA. Vasali se certa zilnic cu Dumnezeu, fiindca ii rapise familia, prin crasma din sat sau pe unde il purtau pasii. Tot intr-o carciuma l-a intalnit pe Akim Parfenie, un pescar batran, suparat pe viata. Acesta avea trei fete, doua urate de nici el nu stia cum iesisera asa, iar cea mica, Avdotia Arina, frumoasa de pica. Oful lui era ca de ea se indragostise unicul fiu al unui armator grec, putred de bogat. Parfenie s-a gandit sa i-o dea lui Vasali pe Arina. Fata, cuminte, si-a ascultat tatal, mai ales ca Vasali era aratos si muncitor. De dragul ei, el devenise iar capitan de slep si se apucase de munca.

NECREDINTA. Rahilei, sora cea mai mare a Arinei, i se aprinsesera calcaiele dupa Vasali, dar acesta o ocolea de fiecare data. Rahila insa nu-l avea in gand decat pe Vasali. In mintea ei infierbantata i-a incoltit un plan diabolic. A trimis o scrisoare tanarului grec, care inca suspina dupa Arina, si inca una lui Vasali, dandu-le amandurora intalnire in gradina casei, la aceeasi ora. Semnase simplu: Arina. Grecul a sosit primul si, crezand ca fata se razgandise in privinta maritisului, ingenunchease si-i luase mainile la sarutat. Asta a vazut Vasali cand a sosit si, fara sa ceara lamuriri, a scos cutitul de la brau si l-a implantat in pantecele iubitei tradatoare.

VIOLENTA. Arina a scapat cu viata, dupa ce a fost dusa de urgenta la spital in Braila. S-a aflat si de inscenarea Rahilei, dar jandarmii deja il arestasera si, nestiind cum o sa se sfarseasca procesul, il tot bateau. Cata ura a strans Vasali in zilele alea, n-avea sa scape de ea toata viata. In schimb, a evadat din postul de jandarmi cand era pazit de un soldat tinerel, care il compatimea pentru ce i se intamplase. Tocmai pentru ca se purtase frumos, Vasali il lasa in viata. A doua zi, pustii din Braila alergau pe strazile orasului, zbierand cat ii tinea gura: "Editie speciala, editie speciala… A evadat Terente… Terente, senzatii violente!". Atrasi de titlul incitant care dadea mult mister articolului, locuitorii Brailei se intrebau: "Cine mai era si Terente?". Asa l-au cunoscut pe Terente locuitorii "Baltilor".

Banditul a fost voievod peste regatul sau: Baltile Brailei. El a haiducit si-n Dobrogea si-n nordul Bulgariei, insa a dat marile lovituri in zona pe care a cunoscut-o cel mai bine. Cunoasterea hatisurilor Baltilor Brailei este un capital chiar si acum pentru infractori, ori atunci, Terente a deschis o cale. El si-a dobandit renumele ca talhar dupa atacul pe care l-a efectuat asupra satului natal. Date din Arhivele Nationale confirma faptul ca Terente a atacat chiar satul in care se nascuse, in noaptea de 13-14 iunie 1924, cand un perceptor a fost ranit grav, iar un plutonier de Politie a fost omorat. Dupa acel jaf, nici un localnic nu s-a plans Politiei, unii chiar l-au sprijinit pe Terente sa dea lovitura. Atunci, prefecturile Braila si Tulcea au stabilit un premiu de 200.000 lei, recompensa pentru capturarea lui Terente.
Informatii culese din cartea lui Ionel St. si Milica Alexandru, "Terente, Regele Baltilor" si cu ajutorul corespondentului de Braila al Jurnalului National, Nicoleta Butnaru

Citește pe Antena3.ro

Ucraina a atacat pentru prima oară Rusia cu rachete ATACMS. Reacția Moscovei