Un soi de inconfort a fost probabil resimţit prin multe cancelarii europene, dar din motive diferite, la venirea în structurile de putere de la Budapesta a partidului dlui Victor Orban. Cu atât mai mult cu cât această venire la putere avea în spate un vot popular zdrobitor majoritar, până la putinţa de a schimba prin vrere proprie Constituţia.
Prin cancelarii vestice, inconfortul era legat de faptul că dl Orban nu prea se arăta gata să lustruiască pantofii preopinenţilor. Prin cancelarii estice vecine, deranjamentul venea din predictibila reluare, "în forme moderne", de către dl Orban, care nu este de azi, de ieri, pe scena politică budapestană, a eternei "probleme maghiare post-Trianon", care cădea precum bomboana pe coliva deja dospită de criza economică.
La Bucureşti - probabil inconfort maxim! Dl Orban sfidează de mult autorităţile de la Bucureşti, şi pe când mai fusese la putere, şi când a fost în opoziţie! Domnia sa a venit în câteva rânduri ca persoană particulară la reuniuni maghiare din Ardeal, unele cu tentă nedisimulat antiromânească sau iredentistă ori susţinând deschis autonomia ţinutului secuiesc. În plus, prietenia sa personală cu pastorul László Tökés! Poate ca o ironie a sorţii, nici liderii UDMR nu se simţeau prea bine. O susţinere prea vocală de la Budapesta a cauzei maghiare le strica jocurile pe la Bucureşti. Le răpea steagul pe care îl flutură, dar mai ales le complica plimbările de la stânga la dreapta şi de la dreapta la stânga prin spectrul politic pentru a rămâne mereu la putere şi, de fapt, pentru a-şi aranja chiverniselile personale şi de grup prin care au ajuns a fi printre cei mai bogaţi oameni din România.
Şi la Vest, şi la Est, cei care s-au mefiat n-au scăpat de ceea ce se temeau. Dl Orban a jucat tare şi la Vest, şi la Est. A suspendat relaţiile cu FMI, lăsând cu gura căscată pe toţi coriferii vest-europeni şi băgând în sperieţi pe toţi lacheii lor din Est. A impus legea dublei cetăţenii, conform căreia toţi cei de origine maghiară care trăiesc în ţări vecine pot dobândi cetăţenia Budapestei. Iar locul de vicepreşedinte, rezervat Ungariei, în Parlamentul European a fost ocupat de "românul" László Tökés, care a şi început să-şi folosească tribuna pentru pledoarii în favoarea autonomiei secuilor, care, vai! ar fi discriminaţi de guvernanţii de la Bucureşti! Probabil, mereu şi mereu mai mult tocmai în ultimii ani, de când la guvernare se află fără încetare fraţii lor de la UDMR!!!
Dar, în contextul crizei, altceva din ceea ce face dl Orban deranjează profund guvernanţii de la Bucureşti. În timp ce la Bucureşti nu se ştie câte alte temenele să se mai facă FMI-ului, dl Orban nu numai că a suspendat acordul cu FMI - şi bineînţeles preluarea de bani de la acesta -, dar a şi dezvăluit clar că toate acestea se întâmplă pentru că respinge pur şi simplu cererea FMI de a se continua politica de austeritate. Aoleu! Blasfemie totală! Şi nu este vorba doar de atât. Cu ce credeţi că vrea dl Orban să se descurce fără banii de la FMI?! Cu bani obţinuţi din suprataxarea băncilor (bineînţeles, şi în Ungaria, mai toate străine!). Legea pentru suprataxarea băncilor a fost deja adoptată. Aoleu! Aceasta în timp ce, la Bucureşti, statul, pe seama contribuabilului, a luat bani de la FMI ca să-i pună la dispoziţia băncilor străine! Iar banca centrală, pentru a proteja aceste bănci străine, ţine artificial cursul leului, punându-i să plătească pe cei care n-au nici vreo vină, nici vreo legătură şi obligând economia, prin scădere în cerc vicios, să îngroape tensiunile nelăsate să iasă la suprafaţă.
Nu este greu de anticipat ce replică va veni de la Bucureşti la acţiunile dlui Orban de la Budapesta. O străduinţă concertată guvern-banca centrală va încerca să probeze strident cât de devotaţi suntem noi cauzei europene şi bineînţeles cauzei capitalismului mondial. Bineînţeles, pe seama noastră! Aoleu, dle Orban!