În alţi ani, la vremea asta, Ministerul Sănătăţii nu mai contenea cu comunicatele, recomandările şi postările pe site despre gripa sezonieră. Ştiam care sunt categoriile de persoane cele mai expuse virusului gripal, în circulaţie până prin aprilie anul viitor, ştiam câte doze a achiziţionat Ministerul cu scopul de a fi administrate gratuit prin medicii de familie. Dar mai ales ştiam câte doze de vaccin produce Institutul Cantacuzino, lucru important în condiţiile în care "al nostru" este aproape la jumătate de preţ comparativ cu cel al vaccinurilor străine şi chiar pe picior de egalitate în privinţa eficienţei. Dar ministerul, lovit dintr-o dată de amnezie, pare că a uitat că gripa bate în fiecare an şi că are misiunea de a lua măsuri de protejare a populaţiei. Probleme mari, cu bătaie lungă, au cabinetele medicilor de familie, mai ales cele din provincie şi cu celelalte vaccinuri din calendarul de imunizări obligatorii recomandat copiilor. Tăcerea vinovată a ministerului are şi o explicaţie. Institutul Cantacuzino, unic în felul lui în partea asta de Europă, a reuşit să protejeze generaţii la rând de unele virusuri şi bacterii. Acum, sub patronajul generos, înţelept şi inteligent al Ministerului, Institutul Cantacuzino se chinuieşte să supravieţuiască, angajaţii sunt la limita răbdării, liniile de producţie sunt ciuntite, comenzile - ajustate după buget. Cu toate promisiunile de investiţii în modernizarea liniilor de producţie, Institutul agonizează. Consecinţele sunt dramatice şi cu certitudine vizibile de la Geneva, de la sediul OMS. Abia se înfiripase un soi de conştientizare asupra beneficiilor vaccinării antigripale, pentru ca acum să crească partea de populaţie care nu dă doi bani pe virusul gripal, iar cealaltă parte, chiar dacă ştie foarte bine ce înseamnă complicaţiile gripei şi chiar dacă are doi bani, nu-i dă pe vaccin, ci pe pâine.