Recenta revizuire a acordului cu FMI - care a implicat stabilirea politicilor economice de urmat în acest an şi anul viitor, în contextul derulărilor previzibile din economie, şi care a formulat şi premisele pentru construcţia bugetului pe 2011 - a pus în evidenţă eşecul, s-ar putea spune, aproape dramatic al acestui acord.
Având în vedere fabuloasa dimensiune a împrumutului însoţitor al acordului în raport cu bugetul ţării (jumătate din acesta), este printre cele mai răsunătoare eşecuri din istoria de altminteri plină de eşecuri a acordurilor FMI încheiate cu diferite ţări ale lumii în diverse perioade. Eşec pentru că, de la perfectarea acordului, lucrurile merg în România din rău în mai rău, ceea ce se vede cu ochiul liber, fără cine ştie ce investigaţii sau analize sofisticate! Şi situaţia economiei se deteriorează pe mai departe, cu toate că nu mai este decât jumătate de an până la încheierea acordului, iar sumele reprezentând copleşitoarea majoritate din împrumutul însoţitor au intrat deja în ţară.
Indiciu peremptoriu al deteriorării situaţiei economice, FMI însuşi a revizuit de câteva ori în jos propriile previziuni asupra mişcărilor economiei din România. Fapt fără precedent, având în vedere nu doar dimensiunea în sine a revizuirilor în jos (este vorba despre coborâri acumulate de circa 10 puncte procentuale), dar şi mulţimea de revizuiri într-o perioadă în fond deosebit de scurtă. Nici nu poate exista o dovadă mai clară că ceva nu este în regulă în conţinutul acordului, indiferent dacă, din motive politice, despre acest lucru nu se discută şi analizele se menţin în perimetrul întârzierilor şi inconsecvenţelor de implementare, deşi răul vine de mai departe, din concepţie, din construcţie!
Lucrurile nu vor rămâne aici. Acordul FMI cu România va fi curând obiect de dispută în lumea finanţelor mondiale. Şi nu că ar interesa pe cineva soarta României! Dar în această lume neiertătoare a finanţelor mondiale, FMI nu are numai partizani, ci şi foarte mulţi şi foarte puternici contestatari, care, cât de curând, vor pune extrem de simplu, dar de tăios problemele. Măi, FMI-işti, la ce bun, din resursele puse de noi la dispoziţie, aţi cheltuit atât bănet într-o ţară care nu merge înainte, ci dă înapoi şi pe care o scoateţi din sfera expansiunii noastre tocmai din cauza unor asemenea rezultate dezastruoase?! Dacă împrumutul monitorizat de FMI ar fi fost mai mic, ar fi trecut probabil neobservat, dar, oricât de puţin ar însemna la scara sumelor vehiculate mondial, sare totuşi în ochi că reprezintă jumătate din bugetul ţării în discuţie!
Iar în cazul concret, atât timp cât, în urma măsurilor recomandate de FMI, ţara cu pricina, pentru a-şi redresa finanţele, tot recurge la reducerea masivă a salariilor şi mai majorează sever şi impozitele, atunci la ce bun a mai fost împrumutul acesta fabulos? Alt sens decât de a se lega România printr-un alt împrumut spre a-l plăti pe actualul nu prea există! Nu este însă deja înfeudată extern România?! Atunci, la ce poate folosi o asemenena morişcă de împrumuturi de la FMI? Vrea oare FMI, în numele nu ştiu cui, să se substituie celor existenţi acum la pupitrul de comandă? Lucrurile par că nu sunt reglate din acest punct de vedere.
Căci, în legătură cu perspectiva unui nou împrumut pentru România, oficiali ai FMI au trimis România, spre a face rost de bani, să extragă fondurile structurale puse la dispoziţie de Uniunea Europeană. Aceasta este soluţia FMI pentru România - singura soluţie! - după un an şi jumătate de acord cu România! Ceva mai stupid nu puteau spune oficialii FMI, întrucât această soluţie exista absolut aceeaşi şi absolut intactă şi înaintea acordului FMI cu România.
Atunci, la ce bun acordul cu România şi fabulosul împrumut însoţitor?!