Cannes-ul românilor, monografie-tezaur

Monografia "Cannes-ul românilor (1946-2010)" realizată de istoricul şi criticul de cinema Ioan Lazăr (Editura Felix Film) este un adevărat tezaur atât pentru cinefili, cât şi pentru cititorii interesaţi de cultura cinematografică impregnată cu talentul creatorilor români şi datorită cărora cinemaul românesc a fost prezent la cel mai mare festival al lumii chiar de la început.

Este cea mai amplă lucrare pe această temă publicată, autorul scriind-o în aşa fel încât să fie accesibilă oricui. I-a dat o "alură sărbătorească". Fiind cu gândul la cei cărora le adresează cartea, Ioan Lazăr scrie în "Cuvânt înainte": "Îmi place să cred că nu se poate considera cu adevărat cinefil acela căruia să nu-i stârnească interesul un atare tablou al cinematografiei naţionale. Văzut de pe Coasta de Azur, ca un florilefiu impunând respect şi demnitate artistică, şi nu numai, şirul prezenţelor cinematografice îndeamnă la meditaţie. Conaţionalii noştri sunt astăzi pretutindeni în lume, exprimându-se într-un evantai de profesii. Cineaştii adaugă prinosul lor la acest spectru al spiritualităţii româneşti, adusă la zi în paginile unei lucrări destinate tuturor celor care iubesc filmul în general şi filmul românesc în special, tinerilor, mai ales, elevi şi studenţi, viitorilor intelectuali şi artişti, oamenilor de cinema şi de televiziune, profesorilor de Umanioare şi nu numai, universitarilor de toate felurile, gradele şi titlurile didactice, filmologilor, istoricilor de cinema şi de arte".

În volumul de faţă, aceste categorii de oameni enumeraţi de Ioan Lazăr găsesc informaţii utile despre istoria Cannes-ului şi echipa acestui festival, găsesc toate cele 67 de filme româneşti - lungmetraje şi scurtmetraje (artistice, documentare şi animaţie) - proiectate pe Coasta de Azur, începând cu prima ediţie 1946 şi până la ediţia a 63-a, din 2010, cu fişa tehnică şi referinţe critice la fiecare peliculă sau cu scurte interviuri cu regizori, actori, directori de imagine. Din cele 67 de pelicule, 14 au intrat în competiţia oficială, la secţiunea Lungmetraje artistice; 14 - la secţiunea Scurtmetraje; 12 - la Quinzaine des Realisateurs; 9 - la Un Certain Regard; 10 - la Cinefondation. De asemenea, au fost prezentate filme româneşti în afara competiţiei, dar şi în cadrul altor secţiuni. Lista lui Lazăr nu cuprinde însă titlurile prezentate în secţiunea Short Film Corner şi nici proiectele intrate în "Atelier". Titlurile sunt prezentate şi pe secţiuni şi într-un tabel cronologic. Printre capitolele cărţii, unul este dedicat "Palme d'Or". Sunt trecuţi toţi câştigătorii din istoria Cannes-ului şi evident premiile obţinute de români.

Filmele româneşti au adus acasă 21 de trofee, premii şi menţiuni, printre care "Palme d'Or" - "Scurtă istorie" (1957, Animaţie) de Ion Popescu-GOPO; Premiul pentru Regie - "Pădurea spânzuraţilor" (1965, Lungmetraj) de Liviu Ciulei; Premiul "Opera Prima" - "Răscoala" (1966, Lungmetraj) de Mircea Mureşan; Grand Prix - "Cântecele Renaşterii" (1969, Scurtmetraj - documentar de artă); "Palme d'Or" - "Trafic" (2004, Scurtmetraj) de Cătălin Mitulescu; "Camera d'Or" - "A fost sau n-a fost?" (2006, Lungmetraj) de Corneliu Porumboiu; "Palme d'Or" - "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile" (2007, Lungmetraj) de Cristian Mungiu sau "Palme d'Or" - "Megatron" (2008, Scurtmetraj) de Marian Crişan.

Autorul monografiei trece tot palmaresul. El face comentarii, trage concluzii. Ne oferă şansa să cunoaştem foarte multe lucruri despre filmele româneşti selecţionate la Festivalul de la Cannes. Pentru că cea de-a şaptea artă de pe meleagurile noastre a înregistrat mari succese pe mapamond, Ioan Lazăr ne "ameninţă" cu un alt volum asemănător, numai că va fi "destinat" altor premii importante obţinute la marile festivaluri internaţionale, volum aflat în lucru.

Ioan Lazăr, cel care se dedică întru totul cercetării şi prezentării sub diferite forme a cinematografului mondial şi românesc, are un doctorat în Arte la Universitatea Paris X şi un doctorat în Teoria şi Estetica Filmului la UNATC Bucureşti. A publicat numeroase lucrări, cea de faţă încununându-i creaţia aşa cum au încununat cinemaul românesc "frunzele de palmier" la Cannes.